Nomenclaturiştii ceauşişti şi securiştii cu ştaif au devenit, după 1990, profitând de accesul la informaţii, dar şi de capitalul „roşu” acumulat ilicit, unii dintre cei mai bogaţi oameni ai României. Ei n-au inventat însă nimic în materie înavuţire. Se pare c-au urmat, în linii generale, la alte dimensiuni, parcursul bătătorit de unii nazişti sau ale unor firme care au ajutat nazismul să cucerească puterea. Normal la cap, statul german a creat în 1990, dacă vă amintiţi, un fond în care companiile cu trecut nazist trebuie să plătească pentru a compensa modul în care au fost trataţi angajaţii lor în perioada naziştilor, printre care şi ameninţarea cu lagărele de concentrare. La noi, nimeni nu va plăti nici măcar simbolic pentru aceste derapaje…
Lufthansa, compania aeriană de mare succes şi astăzi, l-a sprijinit enorm pe Hitler în campania electorală. Pe coada avionului, în locul siglei actuale, reprezentată de o pasăre, era svastica. Astăzi, compania transportă peste 100 de milioane de pasageri pe an, sub brandurile Lufthansa, SWISS, Austrian Airlines, bmi şi Germanwings. 1,3 milioane de pasageri au zburat în sau din România în 2012 cu aceste companii. Campania electorală a naziştilor din 1932 a fost susţinută de simpatizanţii lui Hitler, printre care şi magnatul oţelului, Thyssen, pregătit să ajute membri de partid cu pistoale noi fabricate în propria reţea de uzine. Astăzi, ThyssenKrupp este sinonimă cu oţelul.
Apropiat al lui Hitler, Hugo Boss a creat uniformele naziştilor. Hugo Boss şi-a început cariera ca simplu croitor. Când a început să simtă impactul crizei economice din 1931, Boss a acceptat oferta de a face uniforme pentru partidul nazist. În 1931, angajaţii Hugo Boss au început să lucreze la uniformele militare pentru trupele SS şi SA, dar şi pentru Tineretul Hitlerist. Din 1938 şi-a reorientat activitatea exclusiv pe producţia de uniforme.
Fiii din prima căsătorie ai soţiei ministrului nazist al propagandei, Joseph Goebbels, au moştenit imperiul industrial construit de tatăl lor, Guenther Quandt, producătorul armelor de foc Mauser şi al rachetelor antiaeriene pentru maşina de război al celui de-al Treilea Reich. Printre cele mai valoroase active deţinute de ei se numără un pachet minoritar la constructorul de maşini Daimler AG. Câţiva ani mai târziu aveau să cumpere o parte din Bayerische Motoren Werke AG (BMW). Cei doi fraţi au murit acum câteva decenii, însă moştenirea lor s-a transmis copiilor. Văduva lui Herbert, Johanna Quandt, şi copiii lor, Susanne Klatten şi Stefan Quandt, au rămas în atenţia publicului ca acţionari majoritari ai BMW. Daimler şi BMW sunt astăzi lideri mondiali în industria auto.
Hitler a primit donaţii de 3 milioane de mărci şi de la firma Krupp. Companii americane importante l-au sprijinit cu entuziam pe Hitler, devenind principalul partener de comerţ al Berlinului. Coca-Cola, de pildă, a furnizat, un timp, celebra băutură răcoritoare atât Statelor Unite, cât şi Germaniei, în timpul războiului.. Henry Ford a fost cel mai cunoscut susţinător american al lui Hitler. Cei doi au împărtăşit sentimentele antisemite şi aveau şi alte interese comune.
Se ştie că dictatorul avea un portret al magnatului auto chiar în biroul său. A inclus admiraţia sa pentru omul de afaceri în „Mein Kampf”.
Ford a furnizat armatei germane aproximativ 100.000 de autocamioane. Mai mult de 50% din forţa de muncă a firmei era neplătită şi era formată din cei care erau încarceraţi în lagărul de la Buchenwald. Dintre toate băncile care au sprijinit guvernul nazist, Chase Bank a contribuit cel mai mult. Instituţia a îngheţat conturile tuturor evreilor şi a cooperat extrem de mult cu Hitler, oferind numeroase servicii bancare statului. Standard Oil s-a aliat cu divizia Bayer, I.G. Farben, pentru a produce cauciuc artificial şi benzină pentru nazişti.
Producătorul auto Opel a fost cumpărat în 1929 de americanii de la General Motors şi a devenit principalul furnizor de tancuri pentru armată, precum cel de trei tone, supranumit „Blitz”. United Steel a produs muniţie de război pentru nazişti. Allen Dulen (primul director al CIA, numit în 1953…) a făcut parte din conducerea Schroeder Bank, instituţie care a reprezentat o altă armă financiară pentru Hitler. Germanii aveau mare nevoie de petrol, care le-a fost furnizat şi de companiile americane. Texaco era una dintre acestea.
