Gesturi simple, incarcate de simbolistica

Sarbatorile pascale sunt insotite de numeroase gesturi care s-au incetatenit de-a lungul timpului. Fie ca le cunoastem sau nu originea, le respectam cu sfintenie, aproape ferindu-ne de pedeapsa divina. In realitate, mare parte din aceste gesturi provin din credintele religioase pe care le-am mostenit de la parintii sau bunicii nostri.

Traditia vopsirii oualor de Paste nu este atât de bogata ca in Bucovina, dar este una autentic româneasca, dupa cum ne spune Iulian Bucur, critic de arta. „Cred ca putem fi mândri pentru ca ouale incondeiate la noi, in Moldova, sunt cele traditionale. Poarta doar câteva simboluri, cum sunt crucea, inima, creanga de brad sau spicul, semn al inceperii anului agricol. Incondeierea este monocroma, alb si rosu”, explica Iulian Bucur.
De obicei, incondeierea oualor se face in Joia Mare, traditie inca respectata de credinciosii ortodocsi, in timp ce romano-catolicii vopsesc ouale sâmbata. Pasca se orneaza intotdeauna cu o cruce pe deasupra. Este de altfel, simbolul cel mai folosit cu ocazia acestor sarbatori.
„Potrivit traditiei, in Vinerea Mare nu se lucreaza. Se spune ca nici macar rândunelele nu lucreaza in aceasta zi la cuibul lor. Este practic o zi de doliu”, mai spune Bucur.
In Duminica Pastelui, toti membrii familiei se spala pe ochi cu „apa neinceputa”. „Cea mai batrâna din familie scoate o oala cu apa curata, neinceputa. In aceasta pune un ou rosu, iar toti cei din casa trebuie sa isi limpezeasca fata cu aceasta apa”, explica mai departe Iulian Bucur.
Oamenii se saluta „Hristos a inviat!”, un salut folosit in special de credinciosii ortodocsi. Cei romano-catolici au adoptat acest salut ulterior, de Paste acestia salutându-se „Laudat sa fie!” – „In toata vesnicia”, se raspundea imediat, in dialectul ceangaiesc. Tot in aceasta dimineata, copiii merg din casa in casa cu o colinda a Pastelui si sunt recompensati cu oua rosii si colacei. Traditia taierii mielului de Paste este tot de sorginte religioasa, fiind povestit pe larg in Cartea Exodului cum era sacrificat si se servea mielul in ziua a 14 a nissan (aprilie). Sângele animalului era folosit pentru a unge pragurile usilor si ferestrelor. Astfel, toti cei din casa erau feriti de cele rele. Mielul se mânca cu pâine nedospita si ierburi amare.
Pentru toti crestinii, saptamâna care urmeaza Duminicii Invierii Domnului este cunoscuta drept „Saptamâna luminata”, pe parcursul careia slujbele se tin cu Usile Imparatesti larg deschise. Vinerea din aceasta saptamâna mai este denumita si a Izvorului Tamaduirii, când se sfinteste apa, in biserici, la fântâni si izvoare. Perioada de sarbatoare a Invierii Domnului dureaza patruzeci de zile, pâna la Inaltare.
Andreea Gavrila