Nu-i un capat de tara, nu-i o mare pierdere. Dar, insa…!
E ca si cum te-ai duce la lupta fara voievod sau general care si-au chemat ostile la intâlnirea cu “dusmanul”, iar ei nu si-au terminat micul dejun. Stefan cel Mare avea si el o problema, insa subiectul era oastea. Va amintiti ce le-a spus razesilor inaintea unei batalii, nu mai stiu care, ca istoria mai veche spune ca au fost intre 40 si 44. “Oameni buni, sa nu intârziati la chemare, am vorbit cu oamenii aceia si nu-i frumos sa ne facem de râs!” Acest lucru se intâmpla mai ales toamna, când vita de vie isi revarsa rodul in poloboace, iar moldovenii erau mari si cunoscatori degustatori. Acum e vara, “ostile’ s-au adunat, dar/insa, ioc conducatori. Cu ceva zile in urma s-au desfasurat manifestarile dedicate implinirii a 90 de ani de la infiintarea Corului ATENEU al Cadrelor Didactice. S-au facut ‘strigari” in cele patru zari, au venit oameni de cultura din toata tara la concertul omagial, numai Mariile sale din Bacau nu si-au facut aparitia. Câte unul dintre cei alesi si-au trimis emisari, altii nici atât. S-ar fi bucurat “oamenii aceia” ca Voda ii respecta, le apreciaza vitejia, munca si sacrificiul din cei 90 de ani de lupte grele.
Un alt moment, alte absente. A fost Ziua Tricolorului, Tricolor care a stat si sta de aproape 200 de ani in fruntea trupelor. La sarbatoare au venit doar comandantii de companii, cei ai regimentelor au avut alte treburi. Trupele din spatele frontului nu au observat absentele, insa cronicarii vremii au consemnat lipsa la apel a alesilor.
Am mai fost la o convocare foarte importanta in “teatrul de operatiuni”: implinirea a 120 de ani de la infiintarea primei biblioteci publice in Bacau, 120 de ani de acumulari, de lupte pe fronturile cunoasterii, batalie câstigata de bacauani, care si-au desfasurat ostile pe mai multe fronturi, primul fiind deschis de Gheorghe Sturdza, fostul primar al Bacaului, care a donat 1000 de carti si a infiintat prima biblioteca in localul Primariei. La deschidere erau in rafturi peste 2500 de volume, toate donate de oameni ai urbei. N-a fost nimeni din cei unsi pentru treburile terii sa vada, sa asculte de unde s-a plecat si unde s-a ajuns cu…lectura.
Revin la marele si sfântul domnitor “mare la sfat, mic la stat, dar degraba varsatoriu de sânge”, pe care il comemoram mâine: “Moldoveni, sa nu ne facem de râs, am vorbit cu oamenii aceia.”
