Numele invatatoarei Elena Alexandrescu-Podoleanu este cunoscut pe toate vaile Tazlaului, Solontului si Trotusului. Peste 50 de ani, Doamna Invatatoare a purtat sub brat sute de cataloage, a deschis ochii mari spre cunoastere la mii de copii, cu dragoste, pasiune, sacrificii nenumarate, dar si cu satisfatii pe masura. “Eu am fost al cincilea copil al familiei Neculai si Catinca Alexandrescu din Basesti (comuna Pârjol), sat de razesi de pe Valea Tazlaului, oameni gospodari, harnici. M-am nascut pe 26 iunie 1921, inaintea mea mai erau trei frati, parintii mei s-au bucurat tare mult ca aveau acum si o fata. Din cei 12 copii câti am fost in batatura casei noastre, au trait noua…asa era atunci”, ar fi inceputul povestii vietii unui om care a trait cu modestie si demnitate, cu invataturile de la parinti, care au considerat ca “stiinta de carte” merita toate sacrificiile, ca respectul pentru cuvântul dat si onoarea sunt piatre de temelie in viata si educatia unui om. Prima invatatoare i-a fost Alexandrina Nicolau, care a cucerit-o, astfel ca in anul 1932 a dat admitere la Scoala Normala de Fete din Bacau, a reusit ca bursiera, pe care a pastrat-o in toti anii de scoala, suplinind astfel efortul financiar al familiei. Dupa opt ani de studii, unde i-a avut ca profesori, printre altii, pe Grigore Tabacaru si George Bacovia, Elena Alexandrescu isi incepe activitatea didactica in satul Tescani, apoi la Basesti, Goioasa, Solont, Barnesti si din nou Goioasa, dupa ce s-a casatorit, in 1943, cu invatatorul Gheorghe Podoleanu, ulterior profesor de Limba Româna si inspector scolar. “Locuiam in cladirea scolii, sotul a plecat pe front, eram insarcinata, faceam de toate, curatenie in scoala, focul pe timp de iarna. Aveam doua clase dimineata si doua dupa-amiaza. A fost greu, cumplit de greu, insa vorbeam mereu cu cel plecat la razboi, gândurile noastre se intâlneau la o anumita ora pe raza unei stele, asa cum se intâmpla si acum, dupa 2004, de când barbatul iubit a plecat…”. S-a luptat din toate puterile pentru a infiinta o cantina pentru copiii din Goioasa, era razboi, refugiu, a urmat foametea… Bucuria nasterii primului copil, in 1944, este umbrita de moartea altuia, la numai trei luni. Dupa zece ani petrecuti la Scoala din Goioasa, dupa reforma din invatamânt, se transfera definitiv la Comanesti, unde sotul Gheorghe Podoleanu este numit director la Scolii nr. 1, iar ea preda matematica. Sotii Podoleanu sunt initiatorii infiintarii Liceului seral din Comanesti, ca numai dupa un an sa ia fiinta Liceul teoretic de zi. S-a implinit un vis al locuitorilor acestui oras de munte, unde incepuse transformarile economice, se infiintase noi intreprinderi, care aveau nevoie de tineri pregatiti. Elena Podoleanu traieste ani de impliniri, este numita director al Scolii nr. 1, apoi trece din nou la I-IV, de unde a iesit la pensie. Cu misiunea implinita. Pentru merite deosebite este este rasplatita cu “Ordinul Muncii”, sotul Gheorghe Podoleanu, fost director, veteran de razboi, a primit titlul de Cetatean de Onoare al orasului Comanesti. Fiul Adrian Podoleanu a teminat Electronica la Bucuresti, ramâne asistent la catedra de fizica, doctor in Fizica, iar din anul 1993 este cercetator, profesor la Universitatea Kent din Cantembury – Anglia. Elena, acum Botezatu, fiica doamnei Podoleanu este doctor in chimie, iar nepoatele Andreea (absolventa a unei facultati tehnice din Anglia) si Diana – medic neurolog, prof. dr. in Iasi, ii aduc numai bucurii si vesti bune. Amintirile curg, la fel si viata. Ce face acum, la 92 de ani invatatoarea Elena Podoleanu? “Depan amintiri, citesc câte putin, am probleme cu vederea, rezolv grile Sudoku, mai nou pe Tableta si vorbesc cu nepotii si copiii pe Skype. Am avut si am o viata frumoasa, bucuriile mele sunt realizarile celor doi copii si ale nepotilor pe care ii iubesc foarte mult. Primesc musafiri, ma viziteaza fratii, Aurel, Laurentiu, cumnata Olga, fiica mea si nepotii, baiatul vine mai rar, fiind in Anglia. Mai vin vecini, prieteni, ma duc la mormântul sotului meu si ma bucur când gasesc flori, multe flori, semn ca comanestenii nu l-au uitat. Sunt foarte bucuroasa de musafiri, inteleg ca sunt iubita si apreciata in orasul meu. Le doresc la toti numai bine, sanatate si bucurii”, ne-a spus doamna invatatoare Elena Podoleanu, la implinirea celor 92 de ani. O viata inchinata scolii, educatiei copiilor si tinerilor, o viata dedicata familiei, un dascal – un model de viata!
Cu respectul cuvenit, fostii elevi, colegii, fratii, rudele, va doresc sanatate, ani si zile linistite, Doamna!
