Seful de promotie de la Scoala “Ghika” Comanesti: un tânar normal deghizat in tocilar
Colegii l-au catalogat gresit, pâna nu cu mult timp in urma, ca fiind tocilar. Acum si-au schimbat parerea, chiar daca a ramas cel mai bun la invatatura. Cezar Marian Papara, caci despre el este vorba, s-a dovedit a fi un adolescent ca oricare altul la vârsta de 15 ani, cu un mare respect pentru dascali si cu o capacitate mai mare decât a altora de a asimila noianul de informatii de la orele de curs ori din lecturile sale particulare de specialitate. Munca i-a fost incununata prin titlul de sef de promotie la Scoala “Dimitrie Ghika” Comanesti, obtinut cu media 10 si, bineinteles, coronita de rigoare. “Am muncit”, concluzioneaza acum, timid, tânarul care mai târziu ar vrea sa lucreze in domeniul IT, mai ales ca programator. Si tot el spune ca nu doar munca l-a ajutat, dar si faptul ca reuseste sa prinda inca din clasa lectiile de matematica. Literatura nu l-a atras niciodata, spune ca nu are nici un talent mai ales pentru compuneri si nici nu prea citeste beletristica. Dar in schimb are o inclinatie catre muzica, pe care o aseaza pe corzile de chitara, ajutat de profesorul sau de profil, Neculai Garai. Deja este cunoscut de la Comanesti pâna la Onesti prin cântarile sale si vrea sa se perfectioneze in continuare, ba chiar sa devina membru al unei formatii.
Insetat de cunoastere
Prioritatea ramâne, insa, tot cartea, iar in anii urmatori, cel mai probabil va fi elev al unui liceu profilat pe matematica-informatica. Mai apoi se vede student la Bacau, fiindca are acolo o ruda unde ar putea locui. Acum e nesigur pe decizia sa daca ar fi pus sa aleaga intre a urma facultatea in tara sau in strainatate. “Daca, totusi, ar fi sa plec, m-as intoarce neaparat”, pune Cezar. Diriginta lui, Stela Porea, spune ca baiatul a primit pe nedrept eticheta de tocilar. “Dar nu este deloc asa. Este insetat de cunoastere si câteodata devenea obositor prin intrebarile multe pe care le punea. Este un copil teribil, putin obraznicut, dar una peste alta, un copil absolut normal. Poate va avea noroc si se va gasi cineva sa il sustina si material, ca sa nu plece in strainatate, fiindca banii conteaza mult, iar el merita”, spune profesoara Porea.
Vineri, in aceeasi zi in care a primit coronita si titlul de sef de promotie, a spus ca deja iI pare rau dupa clasele V-VIII. “Timpul nu se mai intoarce”, spune ca pentru sine Cezar. Dar cum este ordonat, organizat si ii place sa se gândeasca la viitor, nu isi va irosi timpul cu nostalgii. Deocamdata are planuri de vacanta, dupa ce, bineinteles, va trece examenul de capacitate. Adica, va merge la Bacau, sa isi viziteze mama si sa locuiaca o vreme cu ea. Parintii lui Cezar sunt despartiti, iar la Comanesti sta cu tatal sau si cu sotia acestuia, din partea carora are toata atentia si dragostea. In ciuda dificultatilor, Cezar si-a demonstrat deja capacitatea de a-si deschide singur un drum, pe care vrea sa il continue cu orice chip. Iar din modul hotarât in care vorbeste, pare sa aiba toate sansele de reusita.
Ioana Stefania Marandici, fire artistica de 10 pe linie
Doar nota 10 din clasa a V-a pâna la finalul clasei a VIII-a la Colegiul National „Ferdinand I” si coronita sefei de promotie. Este o performanta care pare de neegalat. Si totusi, Ioana Stefania Marandici a reusit sa depaseasca si acest standard ce parea de netrecut. A participat in cei patru ani de gimnaziu la peste 40 de olimpiade si concursuri scolare. Si nu a facut doar act de prezenta, dovada fiind cele 25 de premii care ii atesta inteligenta si harnicia. Dar Ioana Stefania nu a vrut sa fie doar o eleva eminenta, si-a dorit sa cunoasca pe viu si alte tari, alti oameni. S-a implicat in proiecte europene, care au adus-o in contact cu zeci de copii din multe tari ale Uniunii si i-a oferit sansa descoperirii altor civilizatii. Pasionata de imagine (mostenire de la tatal sau, cunoscutul artist fotograf Romeo Marandici), de literatura, limbi straini, si in general de tot ce tine de aspectele artistice, Ioana Stefania va continua la Colegiul „Ferdinand”, alegând o clasa cu profil umanist. Suntem convinsi ca va fi si o liceeana de exceptie, iar peste patru ani sa nu ne miram ca o vom vedea tot sefa de promotie, si tot cu nota 10 pe linie.
Sefa de promotie la Arta in pasi de dans
La vârsta de 4 ani, si-a început dansul sportiv prin spectacole în care a dansat, indrumata fiind de instructorul Liliana Samoila, de la Clubul de Dans Sportiv „Fiesta 2000” din Bacau. In toamna anului 2006, a fost inscrisa in Federatia Româna de Dans Sportiv si a inceput astfel competitiile la nationalele si internationalele de profil. Antrenamentele cu arbitrii din strainatate, in special din Italia si Republica Moldova, au ajutat-o ca la momentul actual sa ajunga in clasa „B” de dans sportiv. A terminat studiile primare la Scoala „Spiru Haret”, iar apoi a decis sa urmeze cursurile gimnaziale la Colegiul National de Arta din Bacau, sectia „Coregrafie”, sub indrumarea prof. Simona Simon-Baicu. In clasa a VI-a s-a mutat la „Arte plastice” – prof. Bianca Rotaru. „Studiind artele plastice, mi-am descoperit talentul in domeniul graficii si al picturii. Am ales Colegiul National de Arta, deoarece am vrut sa experimentez minunata lume a artei, care m-a primit cu bratele deschise si m-a calauzit in descoperirea inclinatiilor artistice”, ne spune Cezara Hertanu. Ea este cea care acum poarta pe umeri esarfa sefului de promotie a clasei a VIII-a, titlu care a ajutat-o, asa cum declara, sa inteleaga care sunt roadele muncii depuse. De-a lungul anilor, a obtinut numeroase premii, atât in domeniul artelor, cât si in cel al creatiei literare. In 2012 a primit si o diploma de excelenta, conferita de presedintele Lions Club Moldova Bacau, pentru meritele deosebite obtinute la actiunea “Afise pentru pace”. A fost, doi ani la rând (2012-2013) pe primul loc a Concursul National “Primavara Artelor” – sectiunea pictura, a primit si premiul cel mare la Expozitia de Pictura Ex-Libris „Nicu Enea” si locul I pe tara la evaluarile in educatie din anii 2012 si 2013. A fost si olimpica judeteana la limba si literatura româna, iar anul acesta si la Religie. Sunt doar câteva dintre succesele care confirma munca sustinuta si talentul Cezarei. „Pentru mine, Colegiul National de Arta a insemnat o poarta deschisa catre lumea artei, prin care am patruns cu bucurie, care m-a atras catre noi orizonturi si m-a ajutat sa-mi descopar talentele. Colectivul de profesori a fost ca o familie pentru mine, pe care nu o voi parasi niciodata si o voi pastra in sufletul meu, caci de la ei am avut multe de invatat, atât in domeniul cultural, cât si in cel social”, explica. Acum sustine examene nationale, dar isi doreste sa fie admisa la „Vranceanu”, profil real „deoarece consider ca aceste studii imi ofera mai multe oportunitati, in alegerea unui job, insa ma voi considera mereu o eleva a Colegiului National de Arta”. Iubeste dansul si grafica, iar dupa ce termina liceul se vede studiind „Arta regiei”, un domeniu nou, pe care abia acum l-a cunoscut.
Primul in „scoala mea”
Deseneaza de când se stie, inca dinainte de a invata sa citeasca (pe la 3-4 ani). „Stateam ore in sir si faceam masini, case, mai apoi orase, cu meticulozitate. Le mai am si acum. Toata lumea spunea c-o sa ajung arhitect”, ne marturiseste Andrei Laslau, sef promotie 2013 pe gimnaziu, la Colegiul National de Arta „George Apostu”. Pe la 6 ani, a inceput sa ia ore de pian. A descoperit astfel o lume noua, cu alte semne si reguli. „Am avut la inceput o orga electrica la care zdranganeam mereu. M-a auzit si nasul meu, prof. Viorel Marii, si cred ca el a hotarât, intr-un fel, drumul pe care urma sa merg. «De ce nu dati voi copilul asta la Liceul de Arta? Face si carte si muzica. Altfel se dezvolta, ascultati-ma pe mine», le spunea nasul, profesor de muzica la Liceul de Arta din Botosani, parintilor mei. Si chiar stia ce spune”. A gasit astfel o scoala deosebita, de care s-a lipit cu toata fiinta lui. Ii place tot ce se intâmpla aici. „E foarte viu totul: tablouri, grafica, picturi monumentale, acorduri de pian, vioara, flaut. E minunat. E scoala mea”, spune sigur pe el. Are acasa doua dosare mari cu toate diplomele pe care le-a obtinut timp de 8 ani. A participat in fiecare an la olimpiade si concursuri, a fost pe locul I la faza judeteana de fiecare data, iar in clasele a III-a si a VIII-a, pe locul I la faza regionala, pe Moldova. In ceilalti ani, a luat locul II. A mai participat la concursul international „Pro Piano”, la Bucuresti, in 2010, unde s-a clasat pe locul II (locul I nu s-a acordat), la „Lira de Aur” (locul III, in 2012) si la „Primavara Artelor” (locul II si Premiul Special al Juriului pentru piesa preclasica, in 2011). „Imi place sa muncesc la pian, sa descifrez piese noi si sa pun ceva din mine in fiecare dintre ele. Am invatat enorm de la doamna prof. Angela Pascu, careia ii multumesc enorm pentru sutele de ore petrecute cu mine, peste program, pentru daruirea si marea seriozitate si cultura muzicala. In afara de asta, imi place scoala, pur si simplu. Imi place sa citesc si am citit mult, cred eu, si literatura si, mai ales, istorie”, ne-a mai precizat. Isi aminteste ca atunci când era mic, primea de la familie atlase istorice, care sunt ferfenita acum de-atâta recitit („m-a mai ajutat si fratele meu, Matei”). Ii place si engleza, a citit mult in aceasta limba si intentioneaza sa obtina Certificate of Proficiency in English in urmatorii 2 ani. „Dintre profesorii mei, pe care ii respect foarte mult, vreau sa-l mentionez in mod special pe domnul Paul Stanciu, modelul meu de profesor. Un profesionist cu simtul umorului, care reuseste sa ne faca sa iubim matematica, disciplina de care toata lumea fuge, nu stiu de ce. Pe lânga toate astea, am facut si sport. Am facut judo la Palatul Copiilor si am ajuns chiar la faza nationala a Campionatului de Juniori. Merg la inot de multi ani si imi place foarte mult”, conchide Andrei Lazlau. Nu stie foarte bine ce va face in continuare, la liceu sau dupa aceea. Stie sigur insa ca are mult de lucru la pian. „Apoi, (zâmbeste, n.r.) mai stiu ca despre planurile tale de viitor nu e bine sa vorbesti prea mult”. Bafta, oricum, de la noi!
