Nu stiu ce ma impinge, ce ma face, dupa atâtea esecuri si dezamagiri, sa mai am inca incredre in institutiile statului, ale administratiei locale. Nu m-am lecuit. Continui sa cred ca legea/legile, hotarârile sunt aprobate pentru a reglementa, pentru a orândui un aspect sau altul al vietii sociale. O lege buna are in corpul ei una sau mai multe dispozitii, cu titlu executoriu. Majoritatea. Tot majoritatea au la final sanctiuni si responsabilitati. Sa luam un exemplu, i-am putea spune minor, daca nerespectarea lui nu ar avea consecinte grave. De pe unele cladiri din municipiul Bacau, dar nu numai, a inceput sa cada tencuiala, zidaria, are si ea o vechime, a trecut, ma gândesc, si termenul de garantie. Cautam legea, cautam hotarârea si descoperim ca raspunzatori sunt proprietarii acelor cladiri, individual sau in solidar cu vecinii, fie ele persoane fizice sau juridice. In unele cazuri, intra in raspundere colectiva si asociatiile de proprietari. Faptul s-a produs, deoarece nu s-a putut evalua din timp un asemenea eveniment. Cine este in drept sa aplice legea? Cerem informatii de la autoritatea locala, Primaria, Consiliul Local. Dupa ore bune de studiu, suntem indreptati catre Politia Locala, doar ea are atributiuni in acest domeniu. Zis si facut. Numai ca suntem doar la prima afirmatie, respectiv “zis’, ca de “facut” este mai greu. Politia Primariei are instrumentul, are competenta, doar ca nu si-o poate indeplini. In cel mai bun caz, aplica o amenda, da un avertisment celor scrisi la lege: proprietarii spatiului, ai cladirilor. De aici, Dumnezeu cu marea Lui mila: scapa cine are noroc. Ca numai de noroc este vorba. Insistam, deoarece alte cladiri se dezbraca de zidarie in capul trecatorilor: acelasi raspuns, aceeasi procedura. Proprietarii, aud, nu au bani, nu au posibilitati, ei intelegând ca sunt propietari doar pe interiorul cladirii, apartamentului, exteriorul fiind, in acceptia lor, in administrarea autoritatii locale. Sa faca Primaria! S-ar putea spune ca legea a fost respectata, de la primul la ultimul articol, doar ca situatia este la fel ca la inceput: nu s-a facut nimic. Mai dam o amenda, nu o plateste nimeni, zidaria continua sa respecte legea batrânului si inteleptului Newton. Un om moare. N-ar fi primul. Abia acum se disloca din “asternuturi” Politia Nationala, Parchetul, Inspectoratul in Constructii, ITM, Serviciul Urbanism al primariei, Jandarmeria, Pompierii, Protectia Civila, Prefectura, Protectia Consumatorului, proiectantul, constructorul si, minune!, intervine si Maria Sa Opinia Publica, ofuscata, bataioasa cu nerv, asezându-si cu sârg “opinia” la capatâiul celui fara de noroc.
O lege este facuta, aprobata, pentru a fi respectata. Eu, cu toate esecurile si dezamagirile mai inca incredere in institutiile statului, mi-am facut plinul la scuze, justificari si ferpare.
