Prin 1970, Gheorghe Popa – Ghita, cum îi spun prietenii – era în gratiile spectatorilor bacauani si antrenorilor de handbal. Ca elev al fostului portar dinamovist, grozavul profesor Willinger Manfred, cucerea, cu echipa Liceului Pedagogic, lauri dupa lauri. Era un portar cu rare calitati. Tot atunci, profesorul Anton Ungureanu a sesizat ca are ritmul în sânge. Daca echipa de dansuri populare a liceului nu avea rival, povestea aceasta trebuie reamintita si cu Ghita Popa în prim-plan. Ca profesor în învatamântul primar, s-a dedicat dansului, împreuna cu regretata sa sotie, Elena-Nuti, tot profesoara – o voce superba, un maestru al viorii – cu o pasiune rar întâlnita. A instruit formatii de dans nu numai ale elevilor din scolile prin care a trecut, ci si ale maturilor. Astazi preda la Pancesti-Sascut si gestioneaza fiintarea unei minuni de formatii: 30 de dansatori, de la primar si gimnazial, care danseaza de parca s-ar fi nascut doar pentru asta. Printre ei se afla si unul dintre nepotii sai, din clasa a III-a, pentru care dansul este o a doua natura.
Am vazut, recent, evoluând ansamblul „Mugurelul” din Pancesti. Profesorul Ghita Popa se întelege din priviri cu minunatii sai dansatori. Nu sta niciodata în culise. Se aseaza în sala, în primul rând, si doar ridica sau coboara sprânceana. Dansatorii îl simt. Ai impresia ca ritmul pasilor lor urmeaza sugestiile… sprâncenelor sale. Câtor dansatori le-ai gestionat fiintarea, Ghita?… Zâmbeste… Greu de spus, îmi zice, dar cred ca numarul lor depaseste cu mult 500… Practic, zic, asta ar însemna ca în Pancesti aproape ca nu este familie în care sa nu existe cineva care sa nu fi fost cucerit de vraja ritmului catre care a chemat mereu Ghita Popa…
Pentru el, dansul este un poem în care fiecare miscare este un cuvânt sublim; un limbaj ascuns al sufletului. Dar ce limbaj!… Câte premii ai obtinut?… Premii? Râde… Cine sa le mai contabilizeze? Cert este ca la toate marile competitii nationale am obtinut premii. De cel putin 20 de ori, am fost cei mai buni din România… Am amintiri grozave si despre Brescia, despre trei simpozioane ale dansului în Italia, despre alte trei simpozioane de exceptie realizate cu francezii… Vorbim, asadar, cu Ghita Popa, nu doar despre dansul ca atare, ci si despre teoria si istoria dansului, despre arta sa… Privesc iar catre dansatori. Costumele sunt impecabile… Impecabile, zici? Mai întâi, trebuie sa stii ca sunt autentice. Am tinut sa fie respectat, cu strictete, portul traditional din Pancesti. Marian Lungu, cel care le-a realizat, a facut o treaba minunata. Totul a fost rodul unui proiect european pe care l-am initiat. Apropo de premii: palmaresul nostru i-a convins pe finantatori. stii cât costa costumele astea? 300 de milioane de lei vechi!… Ce este mai greu?… Sa respecti autenticitatea dansului si a portului. Daca nu reusesti asta, esti pierdut pentru public si specialisti… De unde vine pasiunea asta?… De la Dumnezeu, zice. De acolo vin toate… E greu?… Fara sotia mea, Nuti, e mult mai greu. Dar ma întorc mereu pe scena imaginându-mi ca este lânga mine. M-ar certa rau daca as frânge visul ritmului fermecat al pasilor. Chiar daca, prin absurd as vrea, ea nu m-ar lasa sa frâng aripile acestui vis…
