O tânara saraca a ales sa-si creasca singura cei 4 copii. Toti sunt elevi, iar casa in care locuiesc nu este racordata la reteaua electrica. Mama lor munceste din greu ca sa-i intretina. Femeia a depus un proiect la organizatia SOS Satele Copiilor România si a obtinut prin aceasta de la Fundatia daneza VELUX 2.000 euro. Din acesti bani va renova casa si isi va cumpara animale.
Toti patru, doi baieti si doua fete, blonzi, cu ochii de un albastru intens, stau strâns in jurul mamei, ca puii sub aripa clostii. Mama, Ana Cimpoesu, o tânara maruntica, dar apriga, ii priveste cu dragoste, protector. Ii creste singura. Sotul ei, tatal celor patru copii, nu si-a asumat niciodata responsabilitatile de parinte. „Prima data am stat la socri, in comuna Traian, dar nu ne-am inteles, incepe sa ne povesteasca Ana Cimpoesu, in vârsta de 33 de ani. Am plecat de acolo si am venit la Halmacioaia (comuna Racova-n.n.), in casa parintilor mei, care sunt morti, dar nici aici nu a mers. Eu munceam cu ziua prin sat la prasit, trageam la sapa din greu pâna seara, târziu, iar el statea acasa. Bea si dormea toata ziua. N-am mai suportat si i-am spus sa plece. S-a dus si nu s-a mai intors niciodata.”
N-are timp sa-si traga sufletul
Copiii sunt fericiti cu mama lor si aceasta li se citeste pe fata. Dar numai ea stie cât de greu ii este sa le asigure cele necesare. Este calificata in croitorie, dar nu are unde sa lucreze in meseria ei. De doi ani munceste la o ferma din apropiere, unde trebuie sa se ingrijeasca de 30 de vaci. Ziua de munca incepe la ora 5.00. Pâna la ora 10.00, râneste la vaci, le da de mâncare, le tesala si le mulge. Revine la lucru la 12.00 si se intoarce acasa la ora 14.00, dupa care, din nou, se duce la ferma la ora 18.00 si incheie ziua de munca la 21.00. Acest program de lucru il are in fiecare zi, inclusiv sâmbata si duminica. Pentru munca la ferma este platita cu 300 lei si la doua zile i se mai dau lapte, brânza de vaci si smântâna. „Eu sunt multumita pentru ca am asigurate si o parte din cele de-ale gurii. Dar pe lânga astea, câte nu mai trebuie?! Mai primesc si alocatie de sustinere de 200 lei, dar tot nu ajung banii pentru ca toti patru sunt la scoala si se cer multe. Acum, la sfârsit de an, se organizeaza si banchet sau excursie. Vor sa mearga si ei, dar de unde bani? Ca sa am cu ce sa-i imbrac, ma duc miercurea la târg in Buhusi si cumpar haine vechi la kilogram. Altfel nu m-as descurca”, mai spune tânara mama. Fetei mai mari, de 12 ani, ii dau lacrimile, dar imediat si le reprima. Si ceilalti se posomorasc ca nu pot merge la banchet ori in excursie iar mamei i se frânge inima. Dar nu se lasa doborâta de greutatile care ii apasa pe umeri: „Când am hotarât sa renunt la sotul meu am zis ca o sa muncesc cât mi-o da Dumnezeu putere si o sa-i cresc singura. Dupa o zi de munca ma ustura inima, dar trebuie sa merg inainte”.
Invata la lumina lumânarii
Casa cu doua camere in care locuiesc cei patru copii impreuna cu mama lor este veche, din chirpici. Au gasit-o aproape darâmata, cu doi pereti care stateau gata, gata sa se prabuseasca si fara usi, dar femeia s-a straduit sa o faca locuibila. Ajutata de fratii ei, a refacut peretii, i-a pus usi, a reparat-o si a varuit-o. A mobilat cele doua camere cu strictul necesar, a pus perdele la geamuri si acum casa este curata, ingrijita. In prima camera stau cei patru copii: baietii, unul de 13 ani si celalalt de 7 ani, si fetele, de 12 si 10 ani. Incaperea are doua paturi si câteva scaune. Nicaieri in casa nu se zareste vreun televizor ori vreun aparat de radio. In schimb, pe pervazul ferestrei camerei copiilor se vede un borcan cu o lumânare, arsa pe jumatate. Casa nu este racordata la reteaua electrica, astfel ca mai tot timpul (iarna, fara exceptie) copiii isi fac temele la lumina lumânarii. „Când vin de la scoala trebuie sa se apuce imediat de teme, ca sa mai prinda câteva ore la lumina zilei, ne spune mama. Iarna doar doua ore daca au pentru invatat.” Pentru cei 4 copii este dificila nu numai pregatirea lectiilor, din cauza lipsei curentului electric, dar si frecventarea cursurilor. Pâna la scoala ei trebuie sa parcurga pe jos un kilometru. Distanta nu ar fi atât de mare, pe cât sunt pericolele care ii pândesc la tot pasul. „Scoala este la Gura Vaii si ca sa ajunga acolo trebuie sa treaca peste un deal cu paduri, multe râpi si boscheti. Sunt 15 copii din Halmacioaia care invata la Gura Vaii. Pot sa cada oricând intr-o vagauna ori sa fie atacati de haite de câini. Iarna, cel putin, stau cu sufletul la gura pâna ajung acasa, pentru ca nu au acelasi program toti. Vin uzi leoarca pâna la chiloti. Sunt mai tot timpul raciti”, mai declara Ana Cimpoesu.
Sprijin de la SOS Satele Copiilor România
Dar daca problema cu transportul la scoala nu se stie când si daca se va rezolva, in ce priveste imbunatatirea conditiilor de locuit si de invatat acasa, femeia are sperante certe ca se va intâmpla acest lucru cât de curând. De mai multa vreme aceasta familie a fost luata sub aripa ocrotitoare a SOS Satele Copiilor România. Mai exact, aceasta familie este din anul 2012 una dintre beneficiarii serviciilor oferite de Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Copii si Parinti Hemeius al organizatiei amintite. Pe lânga consiliere, acest centru i-a acordat si ii acorda sprijin pentru educatia si ingrijirea sanatatii copiilor. Prin acest centru, cu sprijinul SOS Satele Copiilor România si al SOS Danemarca, se deruleaza in prezent programul “Pasi spre autonomie”, finantat de Fundatia VELUX tot din Danemarca. “Una dintre beneficiarele programului va fi si aceasta familie, ne-a spus Rodica Marinoiu, coordonatorul Centrului. Mama copiilor a depus la noi un proiect si a obtinut finantarea lui. Este vorba despre 2.000 euro pe care ii va primi de la Fundatia VELUX pentru a-i investi in gospodarie.” “Inseamna foarte mult pentru noi acest ajutor si tot sprijinul pe care ni-l da SOS Satele Copiilor, ne-a declarat Ana Cimpoesu. Doar cu banii pe care ii câstig si alocatia de sustinere mi-ar fi fost cu mult mai greu. Eu i-am scris ca vreau sa-mi iau o vaca, 2 porci, 20 de pasari, sa refac casa, sa o bransez la reteaua de energie electrica si am câstigat. Vreau sa am asigurata hrana copiilor si daca imi mai ramâne lapte o sa mai si vând, ca sa mai scot un ban.”
