Catavencu îl roaga pe onorabilul orator sa fie „ mai scurt”, sa sara peste unele zone fierbinti ale istoriei. Trahanache întreaba daca e Ok sa se sara la momentul ’64, adica la plebiscit. Ofuscat, Farfuridi accepta: „Ce ziceam dar? La 1864, vine, ma-ntelegi, ocaziunea sa se pronunte poporul printr-un plebicist… Sa vedem însa mai-nainte… Sa ne dam seama bine de ce va sa zica… de ce este un plebicist…” La fel de ofuscata, o voce din public reactioneaza: „Stim ce este plebicistul! Mersi de explicatie!” Stiu ca si dumneavoastra stiti ce este plebicistul, referendumul, carevasazica. Mai stiu ca stiti ca plebicistul de la ’64, primul din istoria României, a vizat aprobarea Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris, la propunerea domnitorului Cuza. Au urmat celelalte referendumuri: 1866 (aprobarea lui Carol I, ca domnitor al Principatelor Unite), 1938 (aprobarea Constitutiei României, adoptata la initiativa lui Carol al II-lea), 1941, martie (aprobarea politicii lui Ion Antonescu), 1941, noiembrie (al doilea plebiscit pentru aprobarea politicii maresalului Ion Antonescu), 1986 (aprobarea reducerii cu 5% a armamentelor, efectivelor si cheltuielilor militare), 1991, decembrie (aprobarea Constitutiei României), 2007 ( pentru demiterea presedintelui Traian Basescu), 2007 ( introducerea votului uninominal), 2009 (pentru parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari), 2012 (demiterea presedintelui României). Si da-i cu plebicistul… Sau, cum ar zice Trahanache: „Eu, familia mea (…)… lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta…”
Traian Basescu vrea un nou referendum. Daca-si va impune punctul de vedere, daca în România tine cineva seama de rezultatele unui referendum, viitorul parlament va fi unicameral (cu un prapastios deficit de democratie) si cu 300 de membri (nu sunt prea multi?☺). Asta nu pentru ca poporul l-ar (mai) adora pe Basescu, ci dintr-un motiv banal: nici parlamentarii nu se bucura de un respect mai mare. Problema referendumului este alta: de ce vrea Basescu povestea asta? Sunt sigur ca-l doare-n cot daca România va avea trei sute sau o mie de parlamentari. N-am nicio îndoiala ca urmareste un profit personal. Care-o fi tinta?
Oricum, partida de sah deschisa de Basescu pe tema referendumului ramâne interesanta. Vom merge la referendum? Raspunsul ni-l ofera („O noapte furtunosa”…) adorabila Zita,: „Ei, Doamne! tato, parol, stii ca esti curioasa! Ce, pentru comediile alea mergem noi? Mergem sa mai vedem si noi lumea. Ce, adica toti câti merg acolo înteleg ceva, gândesti? Merg numai asa de un caprit, de un pamplezir; de ce sa nu mergem si noi?”
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.