De peste 60 de ani, un bacauan ingrijeste un dud care a ajuns mândria sa si a vecinilor sai. Copacul arata neobisnuit si atrage imediat privirile celor care trec pe strada Teiului, prin dreptul casei de la numarul 16. Crengile se rasucesc , iar frunzisul formeaza parca primavara niste nori verzi. Când se indeseste, se aduna intr-o coroana deasa, ca o uriasa palarie. Petru Balaban, fost profesor maistru la Liceul Henri Coanda, are acum 91 de ani si ne-a dezvaluit cum a reusit sa transforme copacelul dintr-un lastar, intr-un urias bonsai. S-a inspirat din carti de specialitate, dar si imaginatia sa a avut un rol important. „Când ne-am mutat aici, cred ca avea cam 3 ani. L-am tot format, punând vergele pe lânga mladitele lui, pe care le indoiam. Cam 7 ani am procedat asa, pâna a crescut. Apoi a urmat maturizarea. An de an l-am tuns, dându-i aceasta forma artistica.” Petru Balaban si sotia sa, Verona, sunt foarte atasati de copacul sub care au petrecut nenumarate seri linistite vorbind despre copiii plecati departe. Cei doi baieti sunt ingineri. Radu Dionisie s-a stabilit in Canada, iar Alexandru Gabriel, la Buzau, unde a fost chiar prefect. La umbra dudului, sotii Balaban si-au crescut si nepotii. Cei doi profesori pensionari au fost toata viata pasionati de natura, de copaci si flori. Cu ani in urma aveau sera de flori si le vindeau in piata. Si acum gardul le este inundat de trandafiri agatatori. Din primavara pâna in toamna, curtea lor este un paradis de culoare si parfum. Trecatorii se opresc sa simta mireasca florilor, dar mândria celor doi bacauani ramâne dudul-bonsai.