Ion Ticlos, 55 de ani, 8 copii, 36 de ani vechime
Angajatii de la Amurco au protestat vineri pentru a doua zi consecutiv in fata Prefecturii, fiindca nu si-au luat salariile de trei luni, fiindca majoritatea au fost trimisi in somaj si fiindca nu se intrevad sperante ca instalatiile sa fie repornite. Parca mai apasati de probleme decât au fost ieri sau acum o saptamâna, oamenii exprima laolalta neputinta, resemnare sau revolta. “Daca mi-ar fi spus cineva acum sase luni ca voi ajunge in situatia asta nu l-as fi crezut cu nici un chip. Productia mergea din plin, exportam 160.000 de tone de ingrasamânt pe an. Se lucra la instalatia de cogenerare, o investitie care ar fi adus independenta energetica a combinatului, deci perspectivele erau foarte bune. Totul s-a prabusit insa brusc si nu stim de ce”, spune un muncitor.
Despre salariile sefilor
Fara bani de trei luni, oamenii au inceput sa resimta presiunea bancilor pe unde au rate si a furnizorilor de servicii. Unii au noroc de sotiile care lucreaza, fiindca nu ar fi avut nici ce mânca. Acum doua zile au “smuls” câte 500 de lei de la conducere, in contul restantelor salariale, dar numai dupa ce au facut greva si au amenintat sa ia cu asalt pavilionul administrativ. “Sa mai mergem o data peste ei, cu bâtele, sa ne dea banii”, striga un muncitor, dar ceilalti nu reactioneaza. Pâna acum au primit, in total, câte o mie de lei, din tot ce au de incasat. Daca si-ar lua toti banii ar primi o gura buna de aer. Pe cei concediati ii asteapta o indemnizatie de somaj de vreo 650 de lei. E mai bine decât sa nu ia nimic, asa cum se intâmpla cu cei care au ramas angajati. Un muncitor de la Amurco are o leafa intre 1.350 si 1.800 de lei, in functie de vechime si calificare. Multumitor, zic multi. Revolta le razbate insa din voci atunci când vorbesc despre lefurile directorilor. “Directorul general are 10.000 de euro salariu. Fondul de salarii al intregii conduceri este de 1,3 miliarde de lei vechi lunar. Pentru ce primesc banii acestia, daca nu sunt in stare sa rezolve nimic?”, se intreaba lumea.
Razboi inegal
Majoritatea celor concediati au câte 28-30 de ani vechime in combinat. Unul dintre veterani, Ion Ticlos (foto), are 36 de ani vechime. A iesit si el sa protesteze, dar pare resemnat in fata situatiei cu totul neasteptate in care a ajuns. Are 55 de ani, opt copii si o multime de poveri pe umeri, ca toti ceilalti. Spera si el ca se va intâmpla o minune si ca Amurco va reporni in octombrie, cum zice un zvon. Daca ar fi asa, oamenii ar fi rechemati la treaba. Pâna atunci, cu totii lupta pe doua fronturi: cu patronul, fiindca nu da salariile restante, si cu Guvernul, care a scumpit gazele in asa hal incât a tras industria chimica pe linie moarta. Lupta este insa disproportionata, iar combinatul Amurco pare, in acest moment, sortit sa intre in rând cu celelalte mari intreprinderi bacauane care si-au inchis portile in ultimele doua decenii.
