Cu emotii si mult entuziasm, ca si cum ieri au fost impreuna in aceeasi banca – asa s-au reintâlnit circa o suta de absolventi ai generatiei 1963 de la Colegiul National “Vasile Alecsandri”. Sâmbata, au venit pentru a-si revedea colegii, pentru a impartasi din parfumul acelor ani si pentru a povesti pe ce carari stranii i-a dus viata in ultima jumatate de secol. In pragul usii, au fost intâmpinati de colega cu un zâmbet larg, Maria Popovici (fosta XI F), care s-a erijat in organizator si a pus la cale aceasta intâlnire de suflet. „240 de colegi am fost. Multi sunt bolnavi. Una dintre colege m-a rugat sa ii dau o amintire de la aceasta intâlnire, sa plece cu noi in gând. Am fost o generatie nu doar unita, profesorii ne-au spus <generatia de aur a liceului>. Emotiile sunt foarte mari si ma bucur teribil când ii vad. Ne-am iubit enorm de mult, am plâns la despartire, plângeam când am facut poza de final de liceu. Când ne-am intâlnit oriunde, nu am facut deosebire”, ne-a povestit aceasta.
La intrare fiecare din cei prezenti a primit un album al generatiei, un volum consistent in care s-au regasit fotografii din anii liceului, o lista a profesorilor, imagini de la precedentele revederi (si nu au fost deloc putine: dupa intâlnirea de 10 si 20 de ani, colegii s-au revazut din ce in ce mai des), cataloagele complete, gânduri de la fostele lor cadre didactice si prezentari ale fiecarui elev care a facut parte din aceasta generatie. „Emotiile sunt mai mari pentru ca ne intâlnim dupa jumatate de secol. Am fost o generatie de exceptie: 99 la suta din noi au facut studii superioare, au avut functii de raspundere, au fost oameni de mare valoare in Bacau sau in tara, pe unde au ajuns”, ne spune Petru Enasoaie, fost elev in clasa a XI-a C. „Am ramas uimit ca au venit atât de multi. Sunt incântat! Noi ne intâlnim si din an in an. Am fost un grup compact, unit in idei. Viata ne-a dus pe unde am putut. Eu am fost ofiter de cariera, dar imi aduc aminte cu placere de liceu si parca ma improspatez pentru anul viitor. Ne inobilam cu idei de fiecare data, acum este chiar mai interesant pentru ca ne-am mai maturizat”, isi aminteste si colegul Viorel Burlan, de la „A”, comandor de aviatie. Au fost o generatie deosebita si unita, asa isi amintesc si profesorii lor si dupa emotiile si bucuria acestei reintâlniri, sunt hotarâti sa se revada si la o suta de ani de la absolvire.
