Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, a spus recent, intr-un discurs extrem de dur, ca unele tari ale U.E., printre care si România, „sunt pur si simplu aproape neguvernabile”. Oettinger, membru al Uniunii Crestin Democrate din Germania, partid afiliat Partidului Popular European, nu reprezinta obiectivitatea intruchipata, având in vedere ca opozantul guvernarii noastre, P.D.L., este membru cu drepturi depline al Partidului Popular European. Dar atunci când omul vorbeste despre lipsa tintelor, a strategiilor clare, nu poti sa nu-l asculti si sa te intrebi daca are ceva dreptate.
Povestea asta imi aduce aminte de o alta poveste, una depanata de Dan Puric. Talentatul actor, regizor si publicist zice ca in Viena, in capul scarii rulante dintr-un metrou, un tigan cersea. Dar nu oarecum, ci cu genialitate. El avea o vioara in mâna si mima faptul ca o acordeaza. Admiratori ai armoniilor, vienezii ii aruncau bani in palarie, ca si cum ar fi urmat sa asculte, in clipa urmatoare, Händel sau Haydn. Numai ca, vienezii, grabiti, se abandonau repede scarilor rulante care-i indepartau de violonist. Nimeni, absolut nimeni nu apuca sa vada cât de frumos cânta violonistul. Unii s-au prins: violonistul cersetor habar n-avea sa cânte la instrumentul pe care-l tot acorda de zor, dar facea bani frumosi din iluziile pe care si le faceau melomanii vienezi…
Violonistul acesta care nu stie sa cânte imi aduce aminte si mie de clasa noastra politica. El mima tot timpul ca acordeaza vioara, de parca se pregatea sa urce imediat pe scena, sub bagheta magica a lui Herbert von Karajan. Politicienii nostri tot cam asta fac. Noi suntem mereu pe banda rulanta a scarilor unui metrou aiurit, in vreme ce ei, lipsiti de partitura si de stiinta ciupitului corzilor, stau mereu la capatul benzii rulante si cersesc hoteste voturile noastre, mimând la nesfârsit.
Ministrul nostru de Externe a reactionat prompt la discursul lui Gunther Oettinger: „Sunt profund surprins de remarcile facute cu privire la România. Asteptam explicatii oficiale, publice, convingatoare, inainte de a face orice alte comentarii”. Daca as fi in locul lui Oettinger, l-as trimite pe ministru la… bibliografie. La cartea lui Dan Puric, de pilda, „Cine suntem”, unde acesta zice despre politicienii nostri: „Ei nu au nicio partitura (…) Nu au nicio idee politica. Nu vedeti ca ei tot timpul sunt pe cârpeli?” Si mai ales as face trimitere la capitalul de suferinta al acestui neam aflat mereu pe banda rulanta a unei istorii care nu-si gaseste cadenta.
