Este 1 iunie. 1 Iunie, Ziua Copilului, este declarata Ziua Internationala a Copilului, imi precizeaza un pusti din clasa a V-a. Pentru aceasta zi, copiii se pregatesc alte zile, saptamâni, din timpul lor liber, pentru a organiza spectacole, intreceri sportive, altii sunt dusi la muzee, cei mai norocosi merg in excursii. Anul acesta, 1 Iunie, Ziua Copilului, cade intr-o sâmbata, asa ca aproape toate manifestarile sunt organizate vineri. Pustiul meu mi-a spus ca nu-i plac serbarile, el ar vrea ca, de ziua lui, sa faca ce vrea, sa fie liber, noi muncim mai mult in acea zi, repetam, iar repetam, ca sa fie bine, zice putin suparat.
M-am gândit ca scolarul are ceva dreptate, de ce n-ar fi liberi, cum sunt parlamentarii, bugetarii, energeticienii, minerii, mai sunt destule sarbatori religioase, când poporul ia liber, copiii de ce nu sunt liberi de ziua lor? De ce, de exemplu, nu s-ar aseza ei in banci, iar profesorii, invatatorii, cei din administratie, oamenii de afaceri, chiar parintii sa se urce pe scena, sa cânte si sa danseze pentru ei. Sa le dea exemplu, sa le arate CUM si CE se poate face, bine, foarte bine. De ce n-ar primi – tot sunt viitorul tarii – câte un premiu, un pachet, cum primesc minerii, chiar daca acestia nu si-au facut planul. Ne laudam cu elevii nostri, sunt harnici, silitori, fac cinste scolii, spune directorul, spune primarul, iar profesorii isi trec in CV manifestarea, da bine la grad. N-ar fi lipsit de interes (mai ales) ca primarul, notarul, preotul, fermierii sa puna mâna de la mâna si sa le organizeze copiilor o zi de pomina, o zi unica, cu o mica petrecere, la iarba verde, la caminul cultural, pe clase, cu suc, prajituri sau macar o floare. N-ar fi un gest frumos ca de data acesta sa primeasca flori copiii, iar CEI MARI sa fie in rolul principal, scolarii sa se distreze, sa fie fericiti de ziua lor, nu sa simta acea zi ca pe o corvoada, ca pe un chin (stiti cum e, lacrimi ca nu a reusit bine momentul artistic, reprosuri ca au uitat poezia), de ce pur si simplu n-ar putea sa zburde, sa-si strige bucuria, fericirea, indiferent ca are note de cinci sau de zece. Toti sunt copii. Si tata, si mama ar trebui sa priveasca aceasta zi ca pe una inscrisa cu cruce rosie in calendarul crestin: Este Sfânta Zi a Copilului. Dar nu, la noi, copiii, de 1 Iunie, de ziua lor, muncesc, iar eu nu mai cred ca acea munca, cu toate conotatiile pe care vrem sa i-o dam, chiar ii face fericiti, fericiti.
Sa aplaudam.
