Un procuror de sedinta a “pledat” impotriva recursului colegilor de la Parchetul Judecatoriei Moinesti
Situatie fara precedent intr-un dosar penal in care administratorii Rafo Onesti si ai defunctei Rafinarii Darmanesti figureaza drept inculpati. Procurorul de sedinta Lili Bostan, de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau, a “pledat” impotriva recursului formulat de colegii procurori de la Moinesti. Acestia din urma ii incriminasera pe Miroslav Dermendjiev si Ovidiu Musat, punându-le in sarcina infractiunea de abuz de incredere. Cei doi “corifei” ai petrolului bacauan l-au “aranjat” pe administratorul unei firme de valorificare a deseurilor petroliere, aducându-l la sapa de lemn. Dosarul penal este vechi de aproape 6 ani, procurorii moinesteni descoperind pe parcursul cercetarilor o intreaga filiera , alimentata cu zeci de mii de tone de reziduuri petroliere. Ele fusesera colectate, in mod ilegal, de pe platforma Rafinariei Darmanesti. Beneficiarii operatiunilor de instrainare a reziduurilor au fost firme si administratori pe numele carora DIICOT Iasi a finalizat, recent, un “generos” dosar penal.
Unii dintre procurorii bacauani obisnuiesc sa se erijeze in “buni samariteni”, aratându-se dispusi sa sustina, prin pledoariile lor, faptele deloc ortodoxe ale unor inculpati. Un astfel de caz s-a petrecut intr-un dosar de rasunet, aflat pe rolul Tribunalului Bacau, in faza de recurs, in care administratorul Rafo Onesti, Miroslav Dermendjiev si “aghiotantul” sau, Ovidiu Musat, figureaza drept coautori.
Pe nepusa masa, la termenul din 25 aprilie, procurorul de sedinta Lili Bostan s-a erijat in “sustinatorul” cauzei celor doi inculpati, pledând in fata judecatorilor in favoarea reanalizarii probelor in temeiul carora Dermendjiev si Musat au fost trimisi in judecata. Mai mult, prin sustinerile sale, Bostan a lasat de inteles ca cei doi inculpati nu s-ar face vinovati de infractiunea pusa in sarcina lor de procurorii Parchetului de pe lânga Judecatoria Moinesti, care au instrumentat dosarul penal pâna la faza trimiterii lui in judecata. Procurorul Bostan si-a motivat lapidar pozitia, sustinând ca faptele pentru care au fost trimisi in judecata “nu ar fi de natura penala”, ci ar avea caracteristicile unui dosar civil. Mai mult, in ciuda probelor existente la dosar, procurorul de sedinta “descopera” ca nu s-a formulat plângere impotriva lui Dermedjiev, desi reprezentantul legal al partii vatamate a sesizat Parchetul cu privire la fapte savârsite de “conducerea EXPANET TRADING” (viitoarea Petrochemical), nefiind obligat sa indice toti autorii, a caror participare infractionala a fost descoperita, de altfel, in urma cercetarilor ulterioare efectuate in cauza. Practic, abordarea fara precedent a procurorului de sedinta a pus intre paranteze munca procurorilor moinesteni, intreg probatoriul administrat in cauza, precum si recursul formulat de acestia in cauza, impotriva sentintei emisa in litigiu de instanta de fond (Judecatoria Moinesti).
“Pozitia procurorului de sedinta mi se pare inadmisibila si mai mult, condamnabila. Un asemenea mod de a reprezenta interesele Parchetului arunca in derizoriu atât rolul Procurorului cât si munca celor de la Parchetul Moinesti, care au stabilit pe probe indubitabile, vinovatia inculpatilor din acest dosar. Daca am merge pe rationamentul absurd al procurorului de sedinta, care nu a instrumentat dosarul , având numai rolul de a reprezenta interesele Parchetului in sedinta de judecata de la termenul respectiv, ar insemna ca toate infractiunile cu caracter economic, care prezinta, cum e si firesc , o componenta civila, nu ar mai trebui incriminate si pedepsite, putându-se solutiona in instantele civile. Nu cred ca o asemenea abordare ar trebui legitimata, deoarece se incurajeaza dezincriminarea implicita a unor infractiuni expres definite si sanctionate de catre Codul Penal, sens in care vom apela la toate pârghiile legale pentru corectarea unor asemenea derapaje. Ma refer aici inclusiv la formularea unei plângeri penale pentru abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, dar si la sesizarea CSM cu o plângere disciplinara, impotriva procuroarei Bostan, care a inteles sa nu sustina pozitia Parchetului, ci pe cea a inculpatilor.” – Av. Ionita , reprezentantul partii vatamate SC INTERFORCE SRL
Zeci de mii de tone de reziduuri, de valorificat
Vechi de aproape 6 ani, dosarul penal al inculpatilor Dermendjiev si Musat a tinut prima pagina si in presa centrala, unde publicatii precum România Libera au alocat spatii extinse cazului. Cum au ajuns Dermendjiev si Musat inculpati?
Nimic mai simplu. O firma din Tg. Ocna – Interforce SRL – a cumparat, in 2004, de la lichidatorul judiciar al Rafinariei Darmanesti, in baza unui contract de ecologizare si a unei facturi fiscale, intreaga cantitate de reziduuri petroliere existenta pe platforma falimentarei rafinarii la acea data. Adica vreo 34.000 de tone, in schimbul unei sume apreciabile la momentul respectiv, Mai mult, in plus fata de suma facturata si incasata de catre Rafinaria Darmanesti, in vederea valorificarii reziduurilor, Interforce urma sa se ocupe de ecologizarea platformei. Prognozându-si avantajele economice ale contractului, administratorul Interforce, Liviu Petriuc, procedeaza la mai multe achizitii de utilaje specifice valorificarii reziduurilor, in valoare de câteva sute de mii de euro. Mai mult, renunta la relatiile comerciale dezvoltate de-a lungul timpului, in zona Constantei, care au generat societatii venituri de milioane de euro anual, redimensionându-si firma astfel incât aceasta sa poata ridica si valorifica reziduurile de pe Platforma Rafinariei Darmanesti, procedând de asemenea , pe masura ce reziduurile erau ridicate, la ecologizarea acesteia.
Contractul s-a derulat in bune conditiuni timp de doi ani
In “film” apar actorii rusi
Incepând cu fatidicul 2006, la timona Rafo Onesti si Rafinaria Darmanesti se instaleaza un actionariat de provenienta “est”, mai exact din Rusia. La Rafo devine patron Petrochemical Holding, cu sediul la Viena, care-l desemneaza administrator pe bulgarul Miroslav Dermendjiev; Rafinaria Darmanesti e preluata de acelasi holding, prin intermediul unui SRL, Expanet Trading, devenit ulterior Petrochemical Holding, pus sub administrarea lui Ovidiu Musat.
Din acelasi an dateaza si primele sicane indreptate impotriva Interforce, când la ordinul lui Musat, cu consimtamântul lui Dermendjiev, lucratorilor societatii de ecologizare li se interzice sa mai patrunda pe platforma Rafinariei Darmanesti, in vederea ducerii la sfârsit a contractului de ecologizare si valorificare reziduuri. In 2007, satul de tertipurile noilor patroni de la Darmanesti, Petriuc formuleaza plângere penala, acuzându-i explicit pe cei doi administratori de comiterea mai multor infractiuni.
„În calitate de administrator împuternicit, începând cu data de 07.04.2008, (…) împreuna cu Ovidiu Musat, a interzis în repetate rânduri accesul salariatilor Interforce Tg. Ocna sa patrunda pe teritoriul Rafinariei Darmanesti în vederea ridicarii reziduurilor petroliere si ecologizarii batalelor, instalatiilor si caminului din cadrul rafinariei, cauzând un prejudiciu de 6.889.294,94 lei, nerecuperat”, sta scris in rechizitoriul intocmit de procurorii moinesteni.
Unde au ajuns reziduurile cumparate de Interforce?
Prejudiciul stabilit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Moinesti pare si este unul modic. De fapt, paguba a fost expertizata numai pâna la nivelul anului 2008, fiind reprezentata de cantitatile de reziduuri petroliere pe care SC INTERFORCE ar fi putut sa le ridice din incinta Rafinariei, pâna la acea data. In realitate, prejudiciul este cu mult mai mare si asta pentru ca cea mai mare parte din cele 34.000 de tone reziduuri au disparut intre timp de pe platforma Rafinariei Darmanesti. Unde?
Numai In iunie 2006, de pilda, conform unui raport de expertiza contabila si a unui raport al Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Bacau, documente existente la dosar, Expanet Trading, având ca administrator pe Ovidiu Musat, a livrat 163 de tone de reziduuri catre Tiseco SRL si alte firme de profil, fara ca factura marfii sa prezinte o valoare. Spre exemplu, 91 de tone livrate intr-un singur transport, in iunie 2006, catre Tiseco sunt insotite de o factura cu valoare zero (!). Astfel, a fost pagubit statul, prin neachitarea taxelor si a TVA aferente reziduurilor facturate.
De altfel, numele Tiseco apare intr-un dosar penal lucrat, recent, de procurorii DIICOT Iasi, firma bacauana fiind implicata, alaturi de alte societati, intr-un lant de evaziune fiscala menit a ocoli plata accizelor la combustibili. Concret, Tiseco facea parte, conform procurorilor, dintr-un paienjenis de firme ai caror administratori s-au specializat in importul de motorina Euro 2 din Belarus si vânzarea acesteia pe post de motorina Euro 5.
In acelasi registru si alte firme angrenate in sustragerea reziduurilor de pe platforma Rafinariei au intrat, de mai multe ori, in gura presei centrale, administratorii acestora fiind identificati de jurnalisti drept oameni cu relatii la fostul sef al ANAF, Sorin Blejnar, al carui nume figureaza intr-un mega-dosar privind evaziunea cu produse petroliere.
“Am cladit aceasta firma cu multa migala, investitii si sacrificii, inclusiv de ordin personal. Pâna in anul 2006, SC INTERFORCE genera venituri de câteva milioane de euro, insa din momentul in care mi s-a interzis accesul in Rafinarie, in vederea ridicarii si valorificarii reziduurilor care imi apartineau, am fost pus, practic, in fata desfiintarii mele ca om de afaceri. Ca urmare a acestui mod de a ma insela, am fost nevoit sa imi concediez salariatii si sa imi reduc drastic activiatea, iar vreme de 6 ani mi-am cautat dreptatea in justitie. In nici un caz nu am pierdut atâtea resurse, inclusiv de ordin personal, ca un procuror de sedinta sa sustina cauza inculpatilor, adica a celor care m-au distrus.Va asigur ca indiferent de soarta acestui dosar, voi face in continuare toate demersurile necesare in vederea pedepsirii celor vinovati”. – PETRIUC L.
Istoria unui tun de zeci de milioane euro
Ce-au facut rusii de la Rafo cu Rafinaria Darmanesti
Povestea Interforce este o drama de proportii grefata, insa, pe un dezastru ce pare sa fi ingenuncheat un oras intreg, odata cu falimentul rafinariei sale: Darmanesti. Planul pus in opera de patronatul rus, prin intermediul administratorului Miroslav Dermendjiev, a vizat transformarea Rafinariei Darmanesti intr-un “pretext” pentru efectuarea unui import imens de gaze naturale, cu ocolirea obligatiilor fiscale ce derivau din efectuarea tranzactiei amintite.
Totul a inceput la inceputul lui 2008, mai exact in ianuarie, când patronatul Rafo Onesti a umplut fluxurile de stiri cu informatia ca Rafo va procesa petrol pentru Petrochemical Trading SRL (adica pentru Rafinaria Darmanesti), in baza unui contract incheiat pe trei ani. Imediat, presa a alocat ample spatii editoriale analizelor ce vesteau iminenta repornire a Rafinariei Darmanesti, momentul fiind salutat de comunitatea economica bacauana. Doar ca in 2008, Rafinaria Darmanesti a functionat doar pe hârtie, fapt ce a permis Petrochemical Trading SRL efectuarea unui imens import de gaze de provenienta ruseasca, sub pretextul ca resursele importate ar fi urmat sa fie folosit in activitatea de productie a altor combustibili, prin Rafinaria Darmanesti. Operatiunea a fost cu atât mai exploziva, cu cât Rafinaria Darmanesti nu avea capacitati de stocare a unei cantitati mari de gaz, iar intre Darmanesti si Rafo Onesti magistrala de gaz era dezafectata pe tronsoane semnificative (!), de ani buni.
Datele economice vorbesc de la sine: in 2008, Petrochemical Trading SRL (Rafinaria Darmanesti) “bifeaza” o cifra de afaceri incredibila, aproape 300 milioane lei, pentru ca in anul urmator, 2009, cifra de afaceri sa scada de 300 de ori, pâna la valoare de 1,29 milioane lei. Din analizarea raportarilor contabile ale societatii in cauza, nu rezulta sub nici o forma ce s-a intâmplat cu respectivele sume de bani. Ca prin minune, ceea ce se prefigura a fi o relansare de succes a Rafinariei Darmanesti s-a transformat intr-un fiasco in toata regula.
Intre iunie 2008 si ianuarie 2009, Petrochemical Trading a facut obiectul unor ample verificari coordonate de Directia Judeteana de Operatiuni Vamale si Accizare (Vama Bacau), verificari incheiate cu o decizie de impunere (nr. 493 din 29 ianuarie 2009) in valoare de peste 51 milioane lei (peste 12,5 milioane euro la acel moment). Istorica prin proportii, decizia de impunere constrângea Petrochemical Trading la plata obligatiilor fiscale derivate din “aranjamentul” pe baza de gaze naturale derulat la Rafinaria Darmanesti, una pretins repornita, dar in realitate nefunctionala. Conform unor relatari din presa centrala, cazul a necesitat atentia “speciala” a conducerii ANAF din acea perioada, care s-a implicat activ in vederea “diluarii” efectelor generate de actele de control emise de catre inspectorii vamali. Ca o consecinta directa, si dosarele penale aflate in lucru la organele de cercetare penala, legate de acest subiect, au fost oprite in fasa.
Ramâne insa intrebarea: cât va mai proteja sistemul statal, prin reprezentantii sai, asemenea personaje?
