Bossul de la Interagro, cel mai bogat român, are in portofoliu tot ceea ce inseamna industria de producere a ingrasamintelor chimice din România. Pe siteul de prezentare a colosului Interagro, putem numara peste 30 de societati, care au ca obiect de activitate de la tevi de otel, cultivarea legumelor si cerealelor, produse lactate, ingrasaminte chimice, turism, zootehnie, viticultura, mori, energie electrica, transport cu bac-ul peste Dunare, investitii in sport, procesarea gazelor din import, industria tutunului, export-import, cercetare etc. Ioan Niculae are in societatile controlate mii de salariati si, implicit, moral raspunde si de soarta familiilor acestora. Criza din 2008 a lovit si in ungherele colosului industrial-agricol – alimentar, astfel ca, la inceputul anului 2009 au fost disponibilizati (informatii aparute in presa vremii) mii de angajati, iar activitatea multor societati fiind oprita sau puternic diminuata. Tot pe siteul propriu, fiecare entitate economica este prezentata in culori vii, aproape toate fiind preluate de pe un bilant negativ, ca numai intr-un an, in urma investitiilor care au insumat milioane de euro, sa arate ca Fat Frumos. Este si cazul AMURCO Bacau, in care s-au investit peste 40 de milioane de euro in tehnologie de ultima generatie, compatibila pe plan european. La cum arata Amurco acum, nu stiu pe s-au dus banii. Cifra de afaceri a ajuns, in 2010, la doi ani dupa declansarea crizei, la peste 120 de milioane de lei. De aproape un an, patronul Interagro duce o lupta surda cu Guvernul României pentru ca producatorii de ingrasaminte chimice sa beneficieze de preturi mai bune la achizitionarea gazelor naturale, vitale in aceasta industrie, asa cum a beneficiat intre 2005-2011. La o emisiune de pe un post de televiziune (de altfel, in ultimul timp este tot mai des “invitat”) afirma ca va inchide combinatele daca Guvernul nu se conformeaza. Si le-a inchis. Amurco Bacau nu produce de mai bine de doua luni, salariatii nu si-au luat lefurile tot de atât timp, deoarece Amurco nu a achitat facturile catre Romgaz. De Paste, cei peste 750 de muncitori si specialisti au primit 10 kilograme de faina si doua calupuri de telemea. Din productia proprie a Interagro, poate nu le-ar fi stricat si vreo doi saci de uree. Arma principala a miliardarului este cea sociala: oameni in strada, greve, somaj, disponibilizari. Arma secundara este sistarea productiei, lipsa ingrasamintelor de pe piata, scaderea productiilor din ramura vegetala a tarii, importuri masive, care vor avea repercusiuni grave asupra sigurantei bugetare si alimentare. Ioan Niculae nu negociaza, el impune cu salariatii in strada. Managerul societatii nu le-a dat nicio speranta, absolut niciuna. Raspunsul a fost: asa-i in România.
