Credinta pe repede inainte

Sute de bacauani au ocupat, sâmbata noaptea, spatiul dintre cele doua catedrale ortodoxe din centrul orasului, pentru a lua lumina si a lua parte la slujba de Inviere. Un sobor de sapte preoti a oficiat ceremonialul religios de lânga statuia lui Stefan cel Mare. Oamenii s-au dovedit insa a fi ori prea nerabdatori sa se infrupte din bucatele pregatite, dupa atâta post, ori prea obositi, intrucât multi dintre ei au inceput sa paraseasca incinta chiar dupa primul „Hristos a inviat!” rostit de inaltii clerici. Asa se face ca Invierea a fost pentru o buna parte a mirenilor doar o incursiune de 20-30 de minute in centrul urbei, chiar daca slujba a fost deosebita fata de alti ani

Preotul pescar si fotbalist

Si chiar daca mesajul celei mai mari sarbatori crestine este acelasi, el este primit diferit in doua lumi diferite, cea urbana si cea rurala, pe care le-am pus fata in fata pentru comparatie. Bunaoara, Intr-un mic sat din Bucovina, ca atâtea altele si de prin Bacau, slujba de Inviere Incepe abia pe la ora 2 dupa miezul noptii, fiindca preotul slujeste mai Intâi la Gura Solcii, o localitate aflata la vreo patru kilometri distanta, prea mica si saraca pentru a-si sustine propriul parinte. Preotul trebuie apoi sa treca râul Suceava, sa ajunga la ceilalti enoriasi pe care ii slujeste. Altfel spus, o aventura acvatica nocturna.

Preot la vreo 40 de ani, blond, barba scurta, ragusit cronic, pescar Inrait, amator de fotbal pe imas cu baietii din sat, cu palmele crapate de munca la câmp, mereu prezent pe seara la magazin, unde se aduna lumea si se cern Intâmplarile de peste zi, la o bere si o pacioaca In coltul buzelor. Gospodar, are cartofi pusi prin tot cimitirul unde n-au aparut inca locuri de veci, pâna la buza celor mai proaspete morminte din tintirim. Mortii cu mortii, vii cu vii. Dar, cel mai important, este stimat de toata lumea satului, a carei gura, de altfel, e tare sloboda si degraba varsatoare de bârfe, smenuri, susanele.

S-a rupt monotonia

Fugim mâncând pamântul din Bucovina pâna la Bacau, sa prindem slujba si aici. Iar la Bacau, anul acesta a fost notabila o schimbare In bine cel putin a cântarii; corul preotilor de la „Inaltarea Domnului” a fost uimitor, cum este ori de câte ori cânta in lacasul de cult in restul anului, unde merita mers doar pentru a le savura prestatia, ca la un concert de calitate. Atât ei, cât si inaltii clerici din sobor, au reusit sa scoata intreg ritualul din obisnuita monotonie si sa inlature teama credinciosilor de slujbele interminabile. Și pentru prima oara In viata, oameni mai putin religiosi si aproape deloc practicanti au spus ca au asistat la o slujba frumoasa, care le-a transmis un sentiment placut sufletului. Cu toate acestea, bacauanii au fost vitezomani, nu au avut decât foarte putina rabdare cu slujba si si-au luat talpasita. Bucuria sarbatorii, insa, ramâne deasupra oricaror nimicuri lumesti.

Hristos a Inviat!