Ion Fercu, in editorialul de ieri, se roaga ca parlamentarii, prim ministrul, ministrii, presedintele sa aiba decenta sa nu ne mai tulbure zilele, orele din aceasta saptamâna, Saptamâna Mare, Saptamâna Patimilor. Ruga este insotita si de o recomandare: cei alesi sau numiti in inaltele dregatorii sa se retraga intr-o mare pustietate pentru a cugeta. La ce Doamne iarta-ma! sa cugete, stimate coleg, când cugetarea presupune o profunda eliberare de cel Rau, de Lacomie, Egoism, de Trufie si Nerusinare. A cugeta inseamna deschiderea sufletului, asezarea lui in palma strapunsa de Mesajul sublim venit de la Iisus, inseamna zborul gândului catre aproapele tau, catre parinti si copii, curatit de nevolnica sete de putere si bani. Pâna si Pustia, domnule optimist incurabil, a fost infestata de “pelerini” cu sabii la sold si foc in gura. Nu-i nici acolo loc de cugetare la Frumos, Bine, Adevar, Iubire si Speranta. Ma gândesc ca preacrestinii, cum le ziceti, ar face un gest de caritate si sfintenie daca si-ar cerceta liberi Sinele, sa coboare si sa-L caute pe Domnul in adâncul sufletului lor, ca intr-o calatorie lunga si chinuitoare ca o pedeapsa, catre invataturile Sfintilor Parinti. Ne-ar costa mai putin si, cum Binele este Puterea, am putea spera la izbavire. Va indoiti de capacitatea acestora intru cugetare curata, inalta si profunda, Indoiala, in sensul cugetarii, stiti domnule profesor, ne inobileaza, dupa cum ne spune Pascal, ceea ce n-ar contrazice Sfânta Scriptura, daca alesi – numitii ar pune Indoiala intr-un articol din Constitutie. Ce-ati spune daca de la Sfânta Impartasanie si la Taina Marturisirii am afla pe cai divine si prin legi crestine rodul cugetarii lor: poporul are dreptul sa stie, are dreptul la Adevar, are dezlegare la Iubire si Speranta? Adevarul despre Revolutie, privatizari, jefuirea statului, dispretul fata de cei aflati in nevoie, adevarul despre tradare si sperjur. Sperjurul este incriminat de Biblie, laicizat in Codul Penal, este delict si pacat boieresc, mirenii il traduc prin una zici si alta faci. Si daca tot se sminteste acum Legea Fundamentala, ca mi-e greu sa spun ca se cugeta la ea, ma gândesc ca ei ar putea gândi(!) sa introduca in unele articole obligativitatea ca supusii lui Dumnezeu sa aiba parte de Iubire, Dragoste, Frumos, Bine si, cu pedeapsa afuriseniei pentru cei care ar atenta la ea, sa fie introdus, ca articol unic, dreptul la Speranta. Asta inteleg eu ca asteptati de la preacuviosii dotati cu facultatea umana de a cugeta. Sau ma insel?
- Advertisement -
