Luni seara, când echipa sa a câstigat pentru a treia oara titlul national al României la volei feminin, antrenorul Stiintei Bacau, Florin Grapa nu si-a putut opri lacrimile. Sa-l vezi pe antrenorul tare ca o stânca plângând ca un copil s-a dovedit un spectacol mai impresionant chiar si decât al treilea meci al finalei dintre Stiinta si Dinamo, considerat, pe drept cuvânt, un regal voleibalistic. Barbatului grizonat cu profil de dur ii datoram mult mai mult decât bucuria titlului câstigat in aceasta aceasta primavara care a inflorit, intâmplator sau nu, abia dupa victoria Stiintei. OK, in total sunt trei titluri, singurele pe care sportul bacauan- atentie, sportul, nu doar voleiul bacauan- le-a cucerit in ultimii 21 de ani la nivel de echipe, dar nu e vorba doar despre asta. Lui Grapa ii datoram faptul ca in ultimul sfert de veac am avut, an de an, volei feminin de calitate in Bacau. Toate celelalte sporturi de echipa au avut curbe descendente, unele au murit, inviat si murit din nou, dar voleiul feminin a tinut mereu steagul sus. Sus de tot! Indiferent de generatiile de jucatoare (de la Melania Rusei-Alexe la Miki Truta si de la Jeni Ichim la Kim Staelens) sau de adversare (RATB Grundfos- pe bune, v-o mai amintiti?- Rapid Bucuresti, Metal Galati, Tomis si Dinamo), Stiinta s-a batut an de an pentru Cupa si campionat. „De când ma stiu, n-am avut alte obiective”, marturisea Florin Grapa, cel care si-a aniversat al 25-lea an pe banca tehnica a Stiintei cu un nou titlu national. Si, speram, cu inca o Cupa a României. A câta, nici nu mai stim precis. Stim in schimb cu exactitate ca, atât timp cât Florin Grapa va sta pe banca Stiintei, Bacaul nu va duce lipsa de trofee. Si nici de volei adevarat. Multumim, dom’profesor!
- Advertisement -
