Puteti sa va suparati pe mine (chiar as fi bucuros!), dar trebuie sa recunoasteti ca traim intr-o tara care oglindeste pâna la amanunt modul de a gândi si a actiona al celui mai mediatizat personaj de dupa 1989. Am si multe argumente pentru afirmatia mea, insa voi prezenta doar trei, pe care le consider fundamentale in aberanta constructie a statului nostru, cum la fel de aberant este comportamentul celui amintit mai sus. Incep de la baza, adica de la invatamânt, acolo unde guvernele României din ultimii 23 de ani au provocat haos si ineficienta, anulând sansa la invatatura pentru milioane de copii. La fel ca Gigi Becali, cel care a desfiintat Centrul de copii si juniori de la Steaua, conducatorilor nostri nu le-a pasat si nici nu le pasa de viitor, visând la relative performante cu injghebari de azi pe mâine, fara viziune si fara asumarea responsabilitatii pentru ceea ce va urma. Cum Becali exulta lacrimos când “Steluta” prinde câte doua-trei partide rezonabile si bate adversari de mâna a doua sau a treia, asa si guvernantii români sar pe olimpicii din ce in ce mai putini care au facut performanta exclusiv prin munca lor si a profesorilor platiti rusinos. Dar câstigarea Champions League la fotbal si cladirea unei tari normale nu se face cu improvizatii, ci cu investitii in scoala. A doua similitudine este cea al raportarii la Biserica. Lui Gigi Becali i se poate explica foarte greu cum e cu pacatul trufiei, mai ales când e vorba despre propria cucernicie, dar si despre donatiile catre biserici, mânastiri sau schituri. Când reporteri de asfalt ii pun lui Becali microfonul in gura ca sa lalaie psalmii, parca vad politicienii care se iau de mâna cu inalte fete bisericesti la vreo sfintire de… orice. Si Gigi, si politicienii se folosesc cinic de credinta românilor pentru a câstiga capital de incredere, demonstrând ca Dumnezeu a fost exilat din gândurile lor de tamâia excesiva a pactului cu Cel Rau. A treia asemanare este dintr-un domeniu mult mai pragmatic, cel al industriei. Becali, prin manevre inexplicabile in capitalismul autentic, a devenit patron de fabrica de armament si de intreprindere avicola. Pe amândoua le-a falimentat, desi bunul-simt spune ca armele si mâncarea au fost, sunt si vor fi cele mai vandabile marfuri. La fel si statul nostru si-a batut joc de sute de firme pe care le-a avut in proprietate, aducându-le in stadiul de ruine bune de vândut la fier vechi. Asa se intâmpla când pamântul nu este decât marfa de speculatii, iar locuitorii sai numai masa de manevra. Dar poporul român nu este o galerie fotbalistica de 20 de milioane!
- Advertisement -
