Un lung sir de dispute s-a iscat in ultimele saptamâni pe seama situatiei societatii Termon Onesti, cea care livreaza caldura si apa calda in orasul de pe Trotus. Societatea a adunat datorii de peste o suta de miliarde de lei vechi, iar conducerea Primariei, care o are in subordine, vrea sa o lichideze. De cealalta parte, conducerea societatii Termon refuza aceasta perspectiva si contraataca prin argumentul investitiei de 20 de milioane de euro facuta in instalatiile de productie si distributie a agentului termic, ceea ce a transformat sistemul centralizat din Onesti intr-un model pentru alti edili din tara. Am discutat despre toate aceste teme cu directorul Termon, Mircea Cetean, care explica unde s-a gresit in politica termoficarii din Onesti, de unde vine amenintarea insolventei si de ce sistemul termic este pe deplin viabil.
Cum vorbim despre Termon acum? Ca despre o perspectiva incerta?
Nu vorbim nici la trecut, nici ca despre ceva incert si sa va spun de ce: sunt unii care fac o confuzie majora. Termon CT SA este un operator. Operatorul preia sistemul de lucru de la Primarie, printr-un contract de delegare gestiune, in care se pun niste conditii valabile mai mult pentru Primarie – asta este, stapânul e stapân – iar noi, ca operator, nu facem decât sa producem, sa distribuim si sa vindem aceasta energie. De aici incolo intrevine relatia dintre pretul de cost real si posibilitatile pe care primaria le are pentru a subventiona gigacaloria, adica a acoperi diferenta dintre ceea ce poate achita populatia si costul real de productie.
Cum se explica diferenta mare dintre pretul de productie si pretul la care este vânduta gigacaloria?
Pretul gigacaloriei se stabileste in urma unor discutii cu Primaria si Consiliul Local. Noi am prezentat doua variante de pret ale gigacaloriei: pretul real pe productia estimata de noi din experienta anilor anteriori, si astfel am ajuns la 517 lei/gigacalorie. Am fost intrebat: dar o alta varianta mai fezabila pentru populatie nu gasiti? Ba da, in conditiile in care racordam la sistem institutiile publice. Si aici este o mare problema: racordarea mi se pare aberanta in conditiile in care este pusa abia acum. Capacitatea de productie a acestui Termon CT SA este imensa, de 108.000 gigacalorii, cu care as incalzi jumatate de Bacau fara nici o problema. Nu suntem noi de vina ca dupa ce s-au investit 20 de milioane de euro in modernizarea sistemului institutiile publice s-au dotat cu centrale proprii. Adica, in loc sa le dau eu agent termic, iar sistemul sa aiba randament bun, am intrat pe panta pierderilor accentuate. Pâna la urma, investitia nu era a mea, a lui Cetean, ci este a comunitatii. Au gresit când mi-au luat din clienti. Parerea mea este ca dotarea intitutiilor publice cu centrale termice proprii n-a facut decât sa reduca numarul de consumatori viabili din oras. Totusi, intitutiile publice din oras aduna la un loc un consum de 10.000 de gigacalorii, ceea ce ar fi dublat productia Termon. Eu vând gigacaloria cu 300 de lei, dar ea costa de fapt 517 lei. Se ridica o intrebare elementara, evident retorica: pot eu trai vânzând cu 200 de lei mai putin decât face? Vinovati de situatia in care s-a ajuns sunt toti cei care au luat decizii la nivelul muncipalitatii, cum ar fi aceea sa nu se furnizeze apa calda vara. Oamenii au dreptul la civilizatie, asa ca s-au revoltat si au plecat din sistem.
Poate fi rentabil Termon?
Nicaieri in tara acesti producatori de agent termic nu sunt rentabili. A discuta de profitabilitate la Termon, asa cum face muncipalitatea, inseamna ca nu se cunoaste sistemul, mai ales ca se poate face comparatie cu Focsani, Iasi sau alte orase. Actuala conducere a orasului face o greseala atunci când vorbeste tot timpul ca inchide Termonul si astfel discrediteaza, determina neincrederea populatiei in acest sistem, iar consecintele sunt grave. In realitate, Primaria are obligatia prin lege sa acopere diferenta dintre ceea ce poate plati populatia si pretul de productie, care ar putea fi redus de la an la an prin investitii din programe nationale. Dar nu se vrea!
Care sunt avantajele sistemului centralizat?
In acest sistem al Onestiului, despre care se spune cu atâta usurinta ca il inchidem, 2.100 de apartamente beneficiaza de distributie pe orizontala, care alaturi de contorizare confera proprietarului dreptul sa isi controleze consumul de energie cum vrea el. Pe lânga distributia pe orizontala, sistemul onestean mai are si alte avantaje importante: reteaua de distributie a orasului este nou-nouta, adica 6.200 km de retea de conducta subterana cu pierderi foarte mici, la care se poate racorda tot orasul. Fiindca unele capacitati de productie sunt prea mari, am mai facut o investitie in cazane de apa calda de capacitate mai mica, astfel ca sa furnizam apa calda pe timpul verii la un pret redus, dar sa asiguram si continuitatea functionarii, asa cum prevede legea. Obligatii care, insa, au fost incalcate de muncipalitate de ani si ani la rând, prin intreruperea apei calde pe timpul verii. Am mai montat si convertizoare de frecventa, pentru a deveni mai economici in functionare. Investitia am pus-o in functiune toamna trecuta.
Primarul vorbeste despre investitii in centrale de apartament. Este aceasta o solutie?
Intentia de a monta centrale individuale sau centrale de scara se poate face pe credite contractate de populatie. Dar despre ce populatie vorbim? Despre cea care intr-o iarna intreaga nu a reusit sa achite decât o treime din valoarea facturilor, si asa redusa cu 200 de lei/gigacalorie. La Bacau s-a aplicat o solutie tehnica optima, de a investi in centrale termice doar in anumite cazuri, unde câte un consumator mai ramasese izolat pe un tronson. In prealabil s-au analizat costurile si s-a concluzionat ca aceasta solutie este cea mai rentabila pentru sistemul centralizat. Insa ceea ce se vrea la Onesti, prin instalarea in masa de centrale, inseamna sa fie arunata la fier vechi intreaga investitie de 20 de milioane de euro realizata din 2006 incoace.
Care este relatia Termon cu oamenii, cu asocialtiile de proprietari?
Problema incasarilor este scapata de sub control, intrucât la un moment dat a intervenit facturarea individuala, unele societati s-au interpus intre noi si asociatii, iar legatura noastra directa cu populatia in aceasta chestiune s-a rupt.
In perioada de când am preluat conducerea Termon, din februarie 2012, am primit vizitele conducerilor de operatori termici din trei orase, intre care Timisoara, care vrea sa introduca distributia pe orizontala si a vrut sa vada cum functioneaza sistemul la noi. Au venit si de la Medgidia, carora le-am pus sa nu cumva sa indeparteze asociatiile de proprietari.
In general, relatia mea cu clientii este foarte buna. Dupa ce onestenii au ramas fara caldura in perioada foarte friguroasa din februarie si martie, am crezut ca o sa ma bata lumea pe strada. In discutiile din Consiliul Local au de la E.On am incercat sa fac tot ce mi-a stat in putinta pentru a arata cu ce probleme se confrunta populatia. Am reusit sa ma fac auzit pe alocuri, dar fara un sprijin nu este posibil sa reusesti. Bariera este la Primarie si in Consiliul Local. Peste ei nu se poate trece, sunt impenetrabili. Lumea s-a dus sa reclame la primarie ca nu se poate trai la o temperatura de 14 grade in locuinta, iar la Termon au venit foarte putini.
De unde vine problema insolventei Termon?
Problema este o datorie mai veche pe care o avem la Conef Gaz, de 32 de miliarde. In perioada mentionata Guvernul ar fi trebuit sa ne dea 17 miliarde. Era ajutorul legal pe care statul român trebuia sa ni-l dea pentru gaz. Dar nu l-a dat. In aceeasi perioada, Fiscul ne-a executat conturile cu 13 miliarde, exact in perioada de iarna, când trebuia sa platim facturile. O minima socoteala arata ca din acesti bani am fi putut achita datoria la Conef Gaz, dar fiindca nu s-a putut, probabil ca astfel vom intra in insolventa. Puteti sa imi spuneti si mie ce vina are Termon, ca operator, intr-o atare situatie, când statul nu-ti da, Fiscul itI ia, iar Primaria nu e in stare sa achite diferenta dintre ceea ce poate plati populatia sI pretul real de productie al agentului termic?
Ar fi fost un lucru bun ca Primaria sa achite o parte din facturile restante, ca o garantie pentru furnizorul de gaz sa aratam ca Primaria si Termon sunt solidare in aceasta problema, iar populatia sa nu inghete in case. Am facut un memoriu la domnul Liviu Dragnea, ministrul Administratiei si Dezvoltarii Regionale, legat de aceasta problema, ca sa scapam cumva de perspectiva insolventei. Am explicat la minister ca situatia de la Onesti s-a acutizat si ca lumea a inghetat in case fiindca nu am avut bani pentru gaze.
Cum se poate imbunatati randamentul actualului sistem centralizat?
In mandatul trecut, când eram consilier, am propus un proiect de hotarâre legat de panourile solare, care a ajuns in etapa studiului de fezabilitate. Investitia ar fi de circa 13 miliarde de lei pentru un punct termic. Prin aceste panouri, Soarele ne da gratis apa calda, ne da aport la agentul termic. In conditiile in care gazul metan se scumpeste cu 216% in urmatorii trei ani, dupa cum arata prognoza E.On, panourile solare sunt o solutie excelenta, care de altfel se si implementeaza in intreaga Europa. Sa nu uitam ca ponderea pretului gazului in pretul de productie este de peste 70%, in timp ce energia solara este gratis. Avem program de dezvoltare, avem studiu de fezabilitate, iar noi inghetam in case si cerem inchiderea Termon, in loc sa aplicam solutii optime.
Am propus solutia la Primarie, dar nu vor, desi este investitie cu contributie prin program national de investitii. Practic, din 13 miliarde, doar patru miliarde sunt din bugetul local. Astfel, in loc sa platesc in fiecare iarna 20-25 de miliarde pentru ca sa cumpar gaz, mai bine fac ceva pentru a reduce pretul gigacaloriei. Dar nu se vrea, fiindca exista anumite idei preconcepute peste care unii nu pot trece.
Fara sa construiesti o alternativa nu vad cum sa vorbesti despre inchiderea unui sistem care poate functiona foarte bine. Se poate face un studiu pentru a se vedea exact ce poate actualul sistem, dar nici asta nu se vrea.
Ce a fost si cum a ajuns Onestiul, dupa prabusirea platfomei industriale?
Când Onestiul a ramas fara caldura si s-a mai pus si problema inchiderii Termon, i-am spus primarului ca are oglinda sociala a Onestiului pusa la punct mai bine decât oricine, dat fiind ca primeste oameni in audiente si stie nivelul incasarilor la bugetul local.
Parerea mea personala este ca e pacat de atâta industrie câta a fost aici. In sistemul in care mergem, cred ca daca va scri din nou “comuna” pe Onesti nu ar fi nimic ciudat. Orasul se depopuleaza, populatia este imbatrânita, iar nivelul financiar se vede inclusiv la neplata facturii la agentul termic. Din pacate, a ajuns un oras fara perspective. Cei doi copii ai mei vin la mine in vizita, dar nu vor sa ramâna in Onesti. Altadata, zona centrala a orasului era plina de tineri, dar acum nu mai e asa.
Ceea ce se intâmpla acum este un mecanism capitalist intâlnit in toate comunitatile, care la noi e mai exacerbat, fiindca noi pâna nu trecem de zece ori printr-o groapa a istoriei nu ne lasam. Insa potentialul zonei este mare. Zona industriala are absolute toate utilitatile si infrastructura pentru a functiona. Primaria poate contribui la renasterea zonei, prin anumite facilitati acordate eventualilor investitori. Problema este ca in perioada asta de criza lumea nu vine la noi, fiindca asteapta sa se ieftineasca sau chiar sa fie gratis. Dar sa nu descurajam, fiindca este un ciclu natural. Mi-as dori ca orasul sa redevina ceea ce a fost.
Cum de ati ajuns sa locuiti la Onesti?
Sunt la Onesti din 1987. In timpul studentiei am cunoscut-o pe actuala mea sotie casuneanca (din Casin – n.a.), m-am indragostit lulea si am hotarât sa ne stabilim aici. Eu sunt iesean, dar de dragul nevestei am plecat de acolo si am ajuns la Onesti, cu conditia sa imi mai faca un copil. Acum am doi, o fata care a terminat Stomatologia si e la Iasi, si un baiat care inca e student, la Mediu.
Initial, mi-am zis ca Onestiul este un oras eminamente muncitoresc, dar m-am inselat, fiindca are componenta intelectuala de mare calitate. Mi-a placut orasul de la bun inceput. E un amestec de populatie venita din toata România. Am intâlnit aici oameni frumosi, mai incisivi, mai luptatori, mai energici.
Traseul profesional?
Sunt inginer mecanic, prima oara am lucrat la Combinatul de Utilaj Greu Iasi, dar m-am transferat din interes de dragoste fata de familie. Când am ajuns aici, prima oara am lucrat la Chimcomplex, la celebra sectie Cian. Apoi am fost inginer mecanic sef la Panimon, apoi director general la Termoserv Borzesti, iar de acolo am ajuns la Termon. Era un moment in care imi doream foarte mult o activitate organizata, pe care am gasit-o aici, alaturi insa de o multime de probleme. Sase luni nu am deschis calculatorul, de ajunsesera unii sa isi dea coate si sa râda ca nu stiu sa folosesc calculatorul. De fapt, nu am avut timp, intr-atât de multe lucruri erau de cunoscut si de facut.
Cum stati cu politica?
Sunt liberal convins, membru PNL din 1996, de altfel si singurul partid in care am activat. Doua mandate la rând am fost consilier local si am renuntat fiindca intram in conflict de intrese, Consiliul Local fiind actionar unic la Termon. Cert este ca indiferent de conjuncture politica, nimeni nu imi poate schimba convingerile sau sa imi ia ceea ce am dobândit in viata personala, profesional sau familial.
Problemele Termon mai lasa loc si de timp liber?
Termon este aproape obsesie, 24 din 24 sunt conectat la problemele sale. Asa ca este impropriu spus “timp liber”. Insa am o casa la tara, unde dupa ani si ani de dorinta am reusit sa imi amenajez o camera ca pe o biblioteca, in care imi tin cartile. Am vreo patru mii de titluri, iar aranjatul lor este momentan pasiunea de baza. Stau la calculator, imi fac inventarul cartilor, fac fise, ma mai uit in albume de pictura. Am si o colectie de monede, precum si o multime de albume de muzica clasica din care ascult. Imi plac si armele albe, pentru care am cumparat o panoplie de la Lisabona, dintr-un magazine de artizanat, unde am negociat pretul de la 250 la 100 de euro. Cele mai importante pasiuni ramân insa copiii, sotia, prietenii, din care am inca destul de multi. Cu ei mai merg la câte o manastire, in câte o excursie, mai jucam jocuri de societate, mai avem si discutii intelectuale. Am insa marea bucurie a vorbitului cu copiii, iar atunci când vorbim uit de toate problemele. Averea mea sunt copiii si cartile mele.
