Vuietul tobelor ce vestesc regionalizarea se aude tot mai tare din zare, dinspre indepartatul Bruxelles. Toti politicienii nostri spun ca o doresc, mai putini pricep cu adevarat ce inseamna, se ascut sabiile orgoliilor baronilor locali. Bunaoara, ciudatul primar al Constantei trebuie sa isi dea unde il doare mai tare cu referendumul sau prin care a contestat ideea de regionalizare. Acum trebuie sa schimbe placa, dar la cât de versatil e omul, nu ii va fi greu. Baronii locali stau acum aplecati asupra hartilor si traseaza frontiere noi ale zonelor de influenta, in care sunt incluse firmele favorite si abonate la cheltuieli publice. Prin extrapolare, ne putem imagina cum liderii gastilor de strada redesenau si ei altadata zonele de influenta si deveneau sefi de gasti de cartier sau chiar de carteluri bine organizate. Dar astea erau alte vremuri, la fel de obscure.
Cert este ca regionalizarea este o oportunitate pentru România de a accesa mai multe fonduri europene. Toate proiectele se vor dimensiona la nivel de regiune. Teoretic, asta ar insemna un brânci inainte inclusiv pentru coltul nostru de tara, unde inca ne zbatem intre subdezvoltare industriala si preponderenta rurala arhaica. Ne trebuie multe: infrastructura, proiecte, ba chiar si oameni cu experienta in elaborarea de proiecte. Insa si printre toate acestea isi strecoara coada omniprezentii baroni judeteni si traficul de interese, care se lipesc precum timbrul de scrisoare când se simte miros de bani prin preajma. Fie ei si europeni.
Sa nu uitam ca regionalizarea presupune si schimbari structurale in politica. Si cica s-ar lucra deja la un nou cod electoral, fiindca si Parlamentul ar urma sa arate altfel.
Uniunea Europeana nu se zoreste sa facem regionalizarea, fiindca ar fi o gura in plus de hranit la masa. Dar trebuie sa o facem, fiindca ne-am asumat-o prin insasi calitatea de tara membra UE. Procesul s-a declansat, iar variantele infinite de propuneri de limite si capitale regionale care au aparut pâna acum sunt o dovada ca lucurile sunt ireversibile, dar si ca luptele teritoriale sunt in toi. UE nu ne impune insa nici limitele, nici capitalele. Totul functioneaza pe baza unui clasament standard, numit NUTS, unde importanta cea mai mare o are numarul populatiei. Pe noi, oameni de rând, nu are ce sa ne afecteze mai rau decât pâna acum. Nu va trebui sa ne schimbam buletinul la Botosani, nici sa facem reclamatii la Protectia Consumatorului de la Vaslui. Ba chiar ar trebui sa resimtim o mai rapida imbunatatire a conditiilor de trai. In afara de oamenii de rând, mai exista insa si baronii locali, pentru care ramânem cu aceeasi rugaminte: “va rugam sa ne scuzati, nu producem cât furati”. Fiindca noi suntem un popor cu totul altfel decât vrea UE sa fim.