Latratul unui câine inocent

Ma intreb de ce Dumnezeu cheltuim cu nemiluita pentru salariile celor de la Protectia Consumatorului sau ale celor de la Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, când amicitia cu un singur maidanez oarecare ne-ar asigura cu adevarat protectia? Prietenul meu maidanez, de pilda, refuza sa manânce orice tip de salam, strâmba din nas la carnea de pui cu antibiotice si la pestele congelat infestat cu parazitul Anisakis. Nici daca-i lihnit de foame nu pune botul pe imbietoarea carne de cotcodac burdusita cu salmonella. Aceeasi atitudine o au si amicii sai de gasca. Specialisti redutabili in domeniile gustativ si olfactiv, incoruptibili prin atitudinea lor, maidanezii isi manifesta, astfel, marele respect pentru haituitorul lor de lux, omul. Chiar m-am gândit ca ar trebui sa mergem la cumparaturi insotiti de un asemenea protector. O simpla mostra dintr-un produs prezentata expertizei sale olfactiv-gustative ar rezolva dilemele noastre privind cumpararea alimentelor. Si, dupa cum v-am spus, nici n-am mai avea nevoie de mari specialisti umani in protectia sanitar-veterinara. Oricum, intretinerea unui maidanez, care ar putea deservi mai multi consumatori, ne-ar costa mai putin decât salarizarea bugetarilor amintiti, care sunt de o ineficienta de plâns. Prietenul meu, maidanezul, are si un simt teribil al caracterului indivizilor umani. De pilda, nu latra niciodata la copii. Dimpotriva, le cauta compania, chiar daca acestia il haituiesc uneori. Ei sunt impresionati de inocenta copiilor. In schimb, latra pe rupte catre betivi, chiar si atunci când acestia isi vad de drumul lor impleticit si nu le acorda nicio atentie. Un amic sustine ca maidanezul care-i este prieten latra catre ipocriti, mincinosi si corupti. Daca e adevarat ca scena politica si cea a magistratilor este, cum ne sugereaza DNA si UE, ravasita de agonia umanului, un maidanez care ne-ar insoti la cabinele de vot sau in sala de judecata ne-ar ajuta sa-i recuzam, cu argumente de profesionist, pe cei care ne tulbura rau fiintarea. Unde mai pui c-am rezolva si problema urii unora fata de maidanezi…Visam cândva la o lume gestionata de prunci. Cred ca o varianta fericita ar fi si aceasta, pe care v-am propus-o astazi: latratul unui câine inocent. Nu doar pentru ca am auzi un latrat mai placut decât cel al politicienilor, ci si unul moral si mai eficient…