Sa mori cu dreptatea in mâna

Pe 19 februarie, Dumitru Sechelariu era condus pe ultimul drum in orasul in care si pentru care a trait. In aceeasi zi, la Lausanne, Tribunalul Federal Elvetian respingea recursul Stelei in „cazul Eugen Baciu” si obliga clubul bucurestean la plata sumei de 1.041.000 euro catre FCM Bacau. Cât de bizar se leaga uneori lucrurile! Sau poate ca noi suntem bizari pentru ca refuzam sa vedem semnele din jurul nostru… Cine a fost la inmormântarea lui Sechelariu, isi mai aduce, probabil, aminte si de bizareriile cerului din acea zi de 19 februarie. Mai intâi, norii plumburii, apoi ceata deasa, ca in filmele cu dementori si, in final, un soare cald si stralucitor. Cam asa s-a derulat si cazul Baciu. Norii negri au venit dinspre Comisiile FRF, apoi Steaua si Gigi Becali au bagat totul in ceata refuzând sa plateasca si adresându-se unei instante specializate in cauze civile si acceptata de TAS. Pe 19 februarie, a aparut si soarele, odata cu verdictul Tribunalului Federal de la Lausanne, dar, in unele privinte, a fost prea târziu. Pentru Dumitru Sechelariu a fost cu siguranta prea târziu. „Nu ne vom da batuti in acest caz. Vom face sesizari la UEFA si FIFA. Mergem pâna la capat deoarece dreptatea este de partea noastra”, declara toamna trecuta Sechelariu, omul care a crezut pâna la capat in legitimitatea demersului sau in „cazul Baciu”. Finantatorul FCM Bacau s-a luptat vreme de 20 de luni pentru a-si gasi dreptatea intr-un final cu nori, ceata si soare la un loc. In fapt, Dumitru Sechelariu a trait pentru a-si afla dreptatea si a murit cu ea in mâna. Vi se pare bizar? Mai degraba aduce cu un semn; totul este sa vrem sa-l vedem.