In memoriam – Si totusi, posteritatea lui Mircea Dinutz

Sâmbata, 23 februarie, in capela Bisericii „Sf. Dumitru“ din Focsani, la capatâiul scriitorului Mircea Dinutz (24 sept. 1948 – 19 febr. 2013), Rodica Lazarescu a adus la cunostinta celor adunati acolo de tristul eveniment doua fraze ale celui disparut: „Nu ma obsedeaza posteritatea, nici nu cred prea mult in ea, dar imi place sa-mi imaginez ca voi lasa – in urma mea – un semn, oricât de modest. E tot ce imi doresc“. Pare o contradictie in termeni, dar nu e decât un posibil testament literar, articulat cu vorbe pe masura, din categoria inchipuirii, dar si a ultimativului. Un crochiu portretistic i-a realizat, convingator si aplicat, Constantin Calin. Fostul dascal al celui plecat prea repede dintre noi a avertizat asistenta ca exista riscul de a ne desparti de un om fara a-i recunoaste inainte de orice „existenta eroica“. Un om caruia i s-au imputinat plamânii a izbutit „sa respire prin carti“ si sa-si spiritualizeze suferinta, cum alta data o facuse Eugen Budau.
Poetul Liviu-Ioan Stoiciu, care l-a insotit cu infinita rabdare (stoicism, adica) pâna la mormânt si apoi l-a pomenit la praznic, isi avertiza breasla scriitoriceasca din Vrancea ca daca nu va aparea iute un critic literar de felul lui M. Dinutz, exista riscul de a se pierde busola valorica a acesteia.
Bacauanii Gh. Iorga, Dan Petrusca, Viorel Savin, Petre Isachi, Ecaterina Cretu, Dumitru Cojocaru, Ana Chiscop, Ioan Danila (fosti colegi de liceu, facultate ori de pagina in revista „Pro Saeculum“), prezenti la Focsani, l-au omagiat intr-un act spontan de aducere-aminte a momentelor când l-au cunoscut si a colaborarilor culturale. Se impun câteva accente biografice: * a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani din Bacau (1967-1970), fiind cu certitudine unul dintre stralucitii alumni si „cel mai apreciat student al lui C. Calin“ (Ana Chiscop); a urmat apoi Filologia bucuresteana (1971-1975), sectia româna-latina; * a profesat in domeniul culturii si apoi in invatamânt, la colegiile nationale „Al.I. Cuza“ si „Unirea“ din Focsani, unde s-a retras in 1984; prof. dr. Theodora Bentz, fosta sa eleva, il inlocuieste („Vorba vine!“, ne-a spus ea) la catedra azi; * din 2008, a preluat de la regretatul Valentin Desliu conducerea prestigioasei reviste „Pro Saeculum“; * a semnat sute de articole, prefete si postfete, manuale, studii de critica si istorie literara; * a fost membru al filialei Bacau a Uniunii Scriitorilor din România (cu cotizatia platita pe 2013!).
Vrâncenii pe care i-am intâlnit in cele aproape 7 ore de sedere in Focsani (Gh. Neagu, redactor-sef la „Oglinda literara“, Culita Usurelu – „Salonul literar“, dr. Costica Neagu, Marin Moscu, Stefan Neagu, Nina Desliu s.a.) au conchis ca e foarte dificil sa continue opera de publicistica literara a lui M. Dinutz la revista pe care o coordona. Fiica, Andreea – venita de la Ludus (jud. Mures) -, si preotul Alexandru Capra au intarit ideea ca cel disparut va ramâne durabil in memoria noastra. Biblioteca sa si manuscrisele au fost donate Bibliotecii Judetene „Duiliu Zamfirescu“ din Focsani, condusa de Teodora Fintinaru, fost discipol al criticului, istoricului literar si publicistului Mircea Dinutz, a carui posteritate este o certitudine.