TRANSPORT PUBLIC SA si SC AB TRADE SRL propun bacauanilor, in perioada 1-10 martie, un exercitiu prin care toti, impreuna, sa demonstram ca stim sa fim cetateni de rang european, modele de civilizatie si buna-crestere. De la cumpararea biletului sau abonamentului de calatorie, la pastrarea curateniei in autobuze si statii, sau o atitudine decenta si ingaduitoare fata de ceilalti calatori – toate sunt dovezi ale unui statut superior, de care sa fim mândri. Avem convingerea ca toti cei ce folosesc transportul in comun din municipiul Bacau vor fi parteneri activi si interesati sa contribuie la instaurarea regulilor unei normalitati ce inseamna respect pentru cei din jur, dar mai ales convingerea ca binele comun incepe cu propria contributie. Drum bun, bacauani, si nu uitati sa aveti la voi Biletul la civilizatie sau Abonamentul de buna-crestere.
Transport Public are o carte de vizita europeana
Cartile de vizita ale unui oras sunt garile, autogarile, transportul public, drumurile si curatenia. Orice cetatean, fie ca este localnic, in tranzit sau mai ales turist apreciaza sau nu calitatea unui oras dupa aceste standarde. Despre economie vorbesc cifrele statistice, unele fiind publicate, altele sunt doar la indemâna specialistilor. Bacaul nu iese din regula, a parcurs etape mai bune, dar a cunoscut si cunoaste si o depreciere a calitatii vietii. Un sector care s-a mentinut si a ridicat permanent stacheta a fost transportul public local. An de an, SC Transport Public SA Bacau a facut investitii majore pentru innoirea parcului de masini, astfel ca bacauanii sa beneficieze de un transport modern, rapid, confortabil. Dovada stau investitiile, care asigura pastrarea standardelor europene.
Ultima achizitie de mijloace de transport in comun facuta de SC Transport Public Bacau a fost de 10 autobuze de ultima generatie. Acestea respecta cele mai draconice standarde in privinta emisiilor poluante, fiind dotate cu motoare „euro 5“. Autobuzele au podea joasa care faciliteaza accesul persoanelor cu handicap. Efortul financiar suportat de actionariatul companiei bacauane s-a ridicat la aproximativ 2 milioane de euro. O societate care se respecta, care are respect pentru bacauani, are si mândria de a fi parte a comunitatii. Transport Public nu este doar o societate de transport, ea face parte din viata Bacaului. (Gheorghe Baltatescu)
2,5 milioane de persoane circula zilnic cu autobuzele vieneze
In Viena, 37% dintre calatoriile zilnice ale localnicilor se desfasoara cu transportul public in comun. Mai exact, aproximativ 2,5 milioane de persoane utilizeaza zilnic mijloacele de transport in comun, insa acest lucru nu isi lasa amprenta asupra integritatii autobuzelor, a scaunelor sau usilor. Cu un abonament anual de 365 de euro se poate circula oricât in Viena, in toata reteaua Wiener Linien (metrou, tramvaie, autobuze). In functie de numarul de calatori de pe o linie, se stabilesc si intervalele de transport. Toate statiile de autobuze (peste 3.300 ) au banci si copertine pentru spatiile de asteptare. Viena dispune de o retea bine dezvoltata de mijloace de transport in comun (90 de linii), cu rute suplimentare ce asigura legaturi foarte bune cu zonele de periferie. Multi aleg sa calatoreasca cu autobuzele publice intrucât pentru parcarile publice, municipalitatea a stabilit ocuparea lor pe timp limitat si la costuri destul de mari. Se apeleaza in special la parcarile de la periferie (fara cost sau la preturi modice) pentru ca linia de transport in comun asigura legatura intre acestea si centrul orasului.
Amintiri din Moscova
Cu multi ani in urma, am fost intr-o excursie la Moscova, apoi pe Volga, pâna in orasul Kazan, acolo unde Lenin a facut universitatea. Avion, vapor, metrou, autobuz, avion. Pentru mine a fost un soc tot ce am vazut. Mi s-a spus din tara ca trebuie sa vad metroul din Moscova. L-am vazut. Nu prea m-a impresionat, opulenta, grandoare, insa m-au impresionat rusii. In fiecare statie, si am vazut vreo cinci, lumea statea la rând in asteptarea trenului. Se dechideau usile, intrau doar atâtia calatori câti aveau locuri pe scaune, restul astepta alt tren. Noi ne-am bulucit toti, galagiosi, curiosi, mirari, intrebari. Localnicii citeau ziare, reviste, carti, altii ne priveau cu repros. A trebuit sa intervina ghidul pentru a ne linisti. In vagon nu se mai auzea decât tacanitul rotilor pe sine. Ni s-a explicat, când am iesit la suprafata, ca in mijloacele de transport spatiul este al tuturor si trebuie respectata intimitatea. Milioane de moscoviti folosesc zilnic metroul, ce s-ar intâmpla daca toti ar avea comportamentul nostru? In euforia noastra nu ne-am dat seama ca, in statii, era ca intr-o biserica. Ne-am luat papara si am bagat la cap.
A doua zi am avut o dupa amiaza libera. Cinci dintre noi am hotarât sa mergem la Universitatea Lomonosov. De la hotelul unde eram cazati am luat un autobuz, am mers cred vreo patru statii. Lume pestrita, imbracata decent, chiar elegant, mai ales femeile. Barbatii citeau, absolut toti. Niciun sunet, nicio vorba, doar zgomotul aparatului de taxat. Soferul anunta statia urmatoare si spunea ceva despre ce exista pe traseu, dupa cum ne traducea aproximativ o colega de grup. Autobuzul nu era cine stie ce, insa era curat, adia un parfum discret, se auzea o muzica de fundal. Pur si simplu, rusii nu vorbeau, fiecare isi vedea de gândurile lui, de micile preocupari. Impresia mea despre rusi, alimentata de unele lecturi, de povesti si amintiri ale unora mai in vârsta, s-a schimbat radical, mai ales dupa o plimbare prin Piata Rosie. (G. Baltatescu)
Infrastructura „aeriseste” transportul in Barcelona
In Barcelona se circula cu usurinta si se poate ajunge rapid in orice punct al orasului, ambuteiajele fiind rare. Strazile cu sens unic, numarul mare de autobuze turistice, metroul si tramvaiele contribuie la fluidizarea circulatiei. Biletele de calatorie pot fi cumparate atât de la automatele din statii, dar si de la soferii autobuzelor. Reteaua de transport de suprafata, la fel ca si cea din subteran, este impresionanta, face legatura cu toate punctele turistice si acopera toate zonele. Transportul civilizat este sustinut si de calatori civilizati care respecta orarul de functionare, facilitatile oferite, siguranta celorlalti pasageri. De cele mai multe ori, soferul se poate transforma si intr-un adevarat ghid turistic, spaniolii fiind cunoscuti prin amabilitatea pe care o manifesta, fiind foarte primitori, deschisi si saritori, atunci când intra in contact cu turistii straini, mai ales. Pretul unui bilet de calatorie cu autobuzul este pentru o zi de 15 euro, iar pentru doua zile de 21 euro. O singura calatorie costa 1,30 euro. Tot in Barcelona exista 15 linii de Nitbus (cursa de noapte) care traverseaza orasul, multe dintre ele trecând prin Placa de Catalunya. O calatorie de noapte este de 1.15 euro. In plus, zecile de parcari subterane, respectate cu strictete atât de localnici, cât si de turisti, duc la descongestionarea traficului de suprafata.
Reguli nemtesti in transportul german
Cetatenii germani sunt printre cei mai ordonati si civilizati când vine vorba de transportul public in comun.
Prima regula: nici un calator nu urca fara bilet in autobuz sau daca face acest lucru are la indemâna maruntis pentru a achizitiona biletul de calatorie de la sofer. Nici un pasager, indiferent de vârsta, nu ocupa in autobuz locurile destinate persoanelor cu handicap, vârstnicilor sau femeilor insarcinate. A doua regula: nimeni nu urca pe unde se coboara si nici nu coboara pe unde se urca. Astfel, autobuzele nu inregistreaza intârzieri chiar daca distanta intre statii trebuie parcursa in doar trei minute.
Cea mai importanta regula: in autobuz, nimeni nu deranjeaza pe nimeni. Pasagerii trec pe lânga ceilalti calatori fara sa ii deranjeze sau isi prezinta scuzele atunci când sunt nevoiti sa ii incomodeze. Partea cea mai buna la transportul nemtesc: poti merge in aglomeratie cu geanta deschisa, dar cu siguranta nu vei avea surprize la coborâre!
Punctualitatea cu care autobuzule sosesc in statie le garanteaza cetatenilor ca vor ajunge la timp la serviciu sau la interviul de angajare. La aceasta se adauga si reteaua extrem de bine dezvoltata, cetatenii putând ajunge chiar si in cel mai indepartat punct al orasului cu un mijloc de transport in comun. In fine, nu doar soferii de autobuz sunt disciplinati. Le sunt de mare ajutor si ceilalti participanti la trafic care inteleg importanta unui astfel de serviciu de utilitate publica.
Un martisor de compostat
Nu e neaparat o prelegere despre civism. Sau poate ca da. Oricum, pentru mine este, inainte de toate, o amintire draga si veche. Veche de vreo 12-13 ani. Daca vreti, un martisor, pentru ca tot ne aflam in ajun de primavara. Un martisor cules intâmplator intr-o dimineata florentina de februarie cu adieri si soare de april. Mergeam de la gara centrala din Florenta-Santa Maria Novella, cum o numesc localnicii – spre stadionul „Artemio Franchi”. Eram in autobuz, autobuzul 17, al carui traseu avea sa-mi devina, peste ani, extrem de familiar. Pe atunci insa, „17”, ca si toate statiile sale, imi erau complet straine. Am intrebat in stânga si in dreapta la a câta ar trebui sa cobor si o doamna cu vârsta nedefinita mi-a servit drept ghid. Cum, pâna la stadion era ceva de mers, cadrul discutiei s-a largit. Am vorbit si despre fotbal, iar ghidul meu de ocazie mi-a aratat, din mersul masinii, sediul clubului Fiorentina, aflat pe atunci in Piazza Savonarola. Imediat cum am cotit la dreapta pe Viale dei Mille – o strada pe care am visat-o in fel si chip pe când eram copil – doamna, care se pregatea sa coboare, mi-a spus ca trebuie sa ma dau jos la „a doua”. Sau era a treia? In fine, cert este ca, dupa ce a apasat butonul verde prin care il atentiona pe sofer ca trebuie sa deschida usa la mijloc, s-a intors brusc câtiva pasi. Am crezut ca vrea sa-mi mai spuna ceva, mai ales ca-si fluturase mâna pe lânga tâmpla, in semn de „cum am putut sa uit?”. Si-a scos biletul din buzunar si l-a compostat. Apoi a coborât. Am ramas uimit, crezând, ca taranul, ca e obligatoriu sa compostezi biletul si la coborârea din autobuz. Am dat glas nedumeririi mele si ce a fost mai straniu e ca putinii oameni din autobuz au luat remarca mea drept o ironie fina, tipic florentina. Nu mai tin minte daca unii au si râs. Se prea poate. Eu, in mod sigur, mi-am inghitit cuvintele, am coborât la a doua sau la a treia si am intrat pe stadion. Martisorul l-am pastrat. Vi-l ofer! (Dan Sion)
