Primăvara este adesea asociată cu renașterea naturii, zile mai lungi și un nou început plin de speranță. Cu toate acestea, pentru unele persoane, această perioadă a anului poate deveni o confruntare dureroasă cu realitatea, amplificând sentimentele de izolare, tristețe și neputință. Cazurile recente din comuna Gura Văii, unde o tânără de 25 de ani și un tânăr de 18 ani și-au pus capăt zilelor, trag un semnal de alarmă asupra impactului depresiei sezoniere și a necesității unor măsuri de prevenție.
Primăvara și suicidul: o legătură mai puțin cunoscută
Psihologul Andreea Lichi explică această corelație printr-o perspectivă psihologică detaliată:
«Conform cercetărilor clinice, deși depresia este mai frecvent raportată iarna, ratele efective de suicid sunt mai mari primăvara, în martie și aprilie.
Pe de o parte, în anotimpul rece, întunericul și frigul oferă un fel de acoperire, o justificare pentru retragere. Ziua scurtă și vremea mohorâtă par să ofere un motiv valid pentru amorțeala emoțională, pentru “lipsa chefului”, pentru încetinirea ritmului de viață, pentru “Fac mai târziu; Nu mă simt bine”», spune ea.
Este ca și cum iarna ar valida starea de tristețe, iar lumea ar accepta mai ușor faptul că cineva se simte lipsit de energie sau copleșit. Pe de altă parte, apatia, scăderea vitalității, sunt mult mai frecvente în contextul unui psihic vulnerabil, în contextul unui tânăr ce poate a trecut prin experiențe dificile de viață (pierderi, abuz fizic și/sau emoțional, etc.).
«Însă primăvara toate simptomele unui psihic vulnerabil pot atinge punctul culminant, ducând la reacții extreme precum tentativa de suicid. Ziua se mărește, natura revine la viață, iar ritmul social se accelerează.
Oamenii ies mai mult, planifică diverse activități, petrec timp în aer liber. Mai mult, pe rețelele sociale apar imagini cu prieteni care se reunesc, cu familii care se bucură de soare, cu oameni care au diverse preocupări.
Iar pentru cel care se simte singur, fără direcție sau fără un grup de apartenență, această explozie de lumină devine o oglindă nemiloasă a unei realități greu de dus. În întunericul iernii, lipsa conexiunii părea un detaliu generalizat, ceva cu care se confruntă și alte persoane. În schimb, în lumina puternică a primăverii, devine un gol imposibil de ignorat, gândul recurent putând fi “Am rămas în urmă, eu nu mai am nimic.”», a mai spua psihologul.
În context larg, primăvara e văzută ca perioada renașterii. Dar ce se întâmplă când cineva nu simte această energie? Când în loc de revitalizare, primăvara aduce doar o confruntare brutală cu lipsurile din viața sa? Uneori, înseamnă doar o claritate dureroasă asupra greului care a fost acolo tot timpul, de aici și corelația dintre suicid și venirea primăverii.
«Din păcate, nu avem încă un sistem foarte clar care ar putea duce la scăderea numărului situațiilor de suicid. Mai mult, mentalitățile disfuncționale (“La psiholog merg doar nebunii; Depresia nu există; Ai prea mult timp liber, de aceea te tot gândești la prostii; Lasă că îți dau eu motive să plângi” etc.), bullyingul, amuzamentul asupra unor experiențe de viață nu fac decât să invalideze tumultul emoțional cu care tânărul se confruntă, făcându-l să se izoleze sau să recurgă la gesturi extreme precum suicidul», e de părere Andreea Lichi.
În schimb, promovarea sănătății mintale în școli poate aduce mai multă conștientizare a faptului că diversele simptome ale psihicului vulnerabil nu îl fac pe tânăr defect sau greșit. Astăzi, să fii părinte de adolescent poate fi o provocare. În prezența sesizării unor schimbări (tânărul e tot mai retras, furios etc.), dacă dialogul e adesea dificil și rigid, susținerea emoțională prin apelarea la grupuri de suport, conduse de un psiholog, și terapia individuală pot fi soluții pentru îmbunătățirea sănătății psihice și stimularea resurselor sănătoase.”
Cum recunoaștem depresia și ce putem face?
Este esențial să fim atenți la semnalele de alarmă care pot indica depresia severă:
- Retragere din activitățile sociale și lipsa dorinței de a interacționa
- Schimbări de dispoziție bruște, iritabilitate sau apatie
- Pierderea interesului pentru activitățile care altădată aduceau plăcere
- Tulburări de somn și alimentație
- Expresii verbale care sugerează lipsa speranței („Nu mai are rost nimic”, „Nimeni nu m-ar observa dacă aș dispărea”)
Dacă un prieten sau membru al familiei manifestă astfel de simptome, este important să reacționăm:
- Să le oferim sprijin emoțional fără a-i judeca
- Să îi încurajăm să vorbească despre sentimentele lor
- Să le recomandăm să consulte un specialist (psiholog sau psihiatru)
- Să evităm să banalizăm suferința lor spunând lucruri precum „Fii mai puternic”, „Alții au probleme mai mari” sau „Gândește pozitiv”.
Rolul poliției și măsuri de prevenție
În ceea ce privește tânăra de 25 de ani, deși s-a vehiculat ideea că ar fi fost victima violenței domestice, polițiștii nu au găsit dovezi care să confirme acest aspect. Cu toate acestea, ei atrag atenția asupra faptului că persoanele aflate în situații de abuz nu trebuie să suporte în tăcere.
Poliția recomandă:
- Sesizarea imediată a autorităților în cazul violenței domestice – orice agresiune, fie ea fizică sau emoțională, trebuie raportată
- Apelarea la serviciile de consiliere psihologică și juridică disponibile gratuit
- Căutarea sprijinului în centrele speciale pentru victimele violenței domestice
- Solicitarea unui ordin de protecție împotriva agresorului
Tragediile recente din comuna Gura Văii ne reamintesc că depresia și suicidul nu sunt probleme individuale, ci sociale. Fiecare dintre noi poate contribui la prevenirea acestor drame prin sprijin, empatie și promovarea sănătății mintale. Dacă observați semne de depresie la cineva apropiat, fiți acolo pentru acea persoană. Uneori, simpla prezență și ascultare pot face diferența dintre viață și moarte.
