Ce ne facem, Matei?

Peste vreo cinci ani si ceva, Matei, dragul meu nepot, va merge la scoala. I-am spus deja lui Matei ca sunt foarte ingrijorat. Liceele pedagogice, faima scolii românesti au fost decapitate. Facultatile cu profil pedagogic nu se simt nici ele prea bine; dimpotriva. Daca acum treizeci de ani concurenta la un liceu pedagogic era de zece-douazeci pe un loc, astazi, la institutiile cu profil pedagogic aproape sunt luati de pe strada viitorii dascali. La orizont, niciun semn de insanatosire…
Circula cu mare tristete prin lume mesajul unui profesor de la Universitatea (de stat!) Bucuresti, Dan Ungureanu. Unor studenti filologi (engleza-româna) din anul al treilea, acesta a trebuit sa le precizeze, dupa corectarea unui test, ca: pluralul lui „viu” nu este „vi”, ci „vii”; verbul „a lua” nu se scrie „i-au”; „obijnuit” e incorect; „ii” nu se scrie despartit, „i-i”; „sa de-a” e incorect (corect e „sa dea”); nu se zice „propiu”, ci „propriu”; „them” nu poate inlocui „their”; nu se poate spune „them mother” in loc de „their mother”; „intitulated” nu exista in engleza (conform Merriam-Webster Dictionary); „combinated” nu exista in engleza; „to enjoy of life” e incorect ( verbul „to enjoy” e tranzitiv); „writted” e incorect, in loc de „wrote“; „poetry” nu e identic cu „poem”; „lirycs” nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cântec; „roman” nu exista in engleza, corect e „novel“; „disapointness” nu exista, corect e „disappointment“; „beautifuly thing” e incorect; „tryed” e incorect; „gaves” nu exista (corect „gives” sau „gave“); „tooked place” e incorect; tabloul „Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci; „Romeo and Juliet” nu e un roman; „Romeo and Juliet” nu e un poem; „Shackspear” nu se scrie astfel… Universitarul bucurestean face si o serie de triste profetii: peste cinci ani, niciun un licean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate româneasca; peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studentilor români va fi cronic, idealul multor facultati fiind acela de a ajunge cu pregatirea studentilor la nivelul liceenilor din 1988; peste zece ani, nicio universitate româneasca nu va intra in lista primelor 500 de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, sri-lankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus; nici peste zece ani guvernantii nu-si vor decupa din presa un articol despre starea grava a invatamântului românesc, ca sa-l aiba la indemâna. Negru pe alb, in mesaj se scrie: „Invatamântul românesc e prabusit cu totul. Predau si profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma, studenti care acum 15 ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati. Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma. Nu se mai mira nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, când insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet”. Vinovat este, neindoielnic, Statul corupt, imoral, inconstient, care, prin managerii sai de vârf, a luat spaga pentru a recunoaste diplomele eliberate de SRL-urile pedagogice. Ca o parte a spagii a ajuns in final la partide, ca multi dintre profesorii universitari sunt niste neopolitruci este stiut. Ca invatamântul superior a ucis calitatea in sistemul preuniversitar, prin renuntarea la admiterea corecta/exigenta, prin veselia promovarii tuturor studentilor, nu mai e noutate.
In urma cu niste ani am predat foarte putin timp, ca asociat, la o scoala postliceala de invatatori. Cursantii erau de pus la rana dar, in afara de trei dintre ei, toti erau niste mari neprieteni ai limbii române. Din acest motiv, am renuntat sa mai predau. Gest de incepator, mi-au spus unii. Foarte multi dintre acei elevi sunt astazi dascali cu gradul didactic I… Stiu: ar fi trebuit sa-i spun lui Matei o poveste frumoasa, cu zâne minunate, in vreme ce dumneavoastra, cititorilor, pentru acest weekend, ar fi trebuit sa va descretesc fruntile cu un subiect adecvat. Dar, credeti-ma, ca profesor si bunic, sunt foarte ingrijorat de faptul ca multi dintre dascalii nepotilor/fiilor nostri vor fi dintre cei despre care am vorbit mai sus. E o mare tristete povestea aceasta a noastra. E o mare tristete de neam.
Ce ne facem, Matei?