Cu 50 de ani înainte de implementarea ideii moderne de învățământ la distanță, România experimenta o formă primitivă de educație prin televiziune – telelecțiile. Într-o perioadă când tehnologia era încă în plină expansiune, dar accesul la educație se limita, în special în mediul rural, autoritățile române au găsit o soluție inovativă pentru a îmbunătăți pregătirea profesională a lucrătorilor din agricultură. Telelecțiile erau transmise prin televiziune, iar țăranii erau aduși la căminele culturale din fiecare comună pentru a viziona lecțiile și a le discuta. Acest sistem rudimentar, dar eficient în viziunea vremii, era un pas important spre modernizarea educației în mediul rural, fiind o încercare timpurie de a folosi mijloacele tehnologice pentru a depăși barierele geografice și de acces la educație.
În data de 27 ianuarie 1974, ziarul Steagul Roșu din Bacău adresa o problemă importantă pentru dezvoltarea educațională a satului românesc – vizionarea telelecțiilor ca metodă de perfecționare a pregătirii profesionale a lucrătorilor din agricultură. Într-o perioadă în care televiziunea începea să joace un rol crucial în educație, activitățile de formare continuă destinate țăranilor cooperatori și mecanizatorilor s-au dovedit esențiale. Însă, realizarea unui sistem eficient de implementare a acestora a întâmpinat numeroase dificultăți.
Comuna Mărgineni: Un exemplu de colaborare
Comuna Mărgineni se prezenta ca un exemplu pozitiv, unde vizionarea telelecțiilor era organizată cu succes. Secretarul comitetului comunal de partid, Alexandru Ispir, și președintele cooperativei agricole, ing. Ovidiu Tomulescu, au subliniat strânsa colaborare între factorii locali responsabili – consiliile de conducere ale cooperativelor și specialiștii acestora. Astfel, lecțiile transmise la televizor aveau o mare aderență în rândul lucrătorilor agricoli, care se adunau la căminul cultural pentru a le viziona și pentru a discuta pe marginea tematicilor prezentate.
Deficiențele din alte comune: Berești Bistrița și Filipești
Însă nu toate localitățile se bucurau de același succes. În comuna Berești Bistrița, defecțiunile tehnice – două televizoare aflate la reparat – au fost un obstacol semnificativ în accesul la telelecții. De asemenea, interesul din partea cooperativelor agricole a fost slab, iar doar un număr mic de cooperatori au participat la lecțiile transmise. Conducerea locală nu punea suficient accent pe organizarea acestor sesiuni de formare profesională, iar lecțiile, care aveau loc la intervale prestabilite, erau adesea ratate din cauza lipsei de coordonare.
Situația era similară și în comuna Filipești, unde televizoarele erau disponibile, dar nu se organizau activități de vizionare corespunzătoare. Directorul căminului cultural, Nicolae Diaconu, explica că învățământul agrozootehnic nu fusese deschis în toate cooperativele agricole, iar în unele zone, lecțiile nu erau vizionate din lipsă de organizare și interes.
Apel la responsabilitate și eficiență
Articolul lansat în Steagul Roșu sublinia necesitatea unei mai bune organizări și responsabilizări a factorilor implicați în educația agricolă. Telelecțiile reprezintă o oportunitate rară pentru țăranul român de a se familiariza cu tehnologiile moderne în agricultură, iar lipsa de interes sau de coordonare la nivel local risca să compromită această formă eficientă de instruire.
În concluzie, redacția ziarului îndemna autoritățile și conducerea locală să intervină rapid pentru a remedia deficiențele întâmpinate în organizarea vizionării telelecțiilor, iar teleeducația să devină o metodă constantă și accesibilă pentru toți lucrătorii din agricultură.
