Într-o eră marcată de conflicte, manipularea legii internaționale și intervenții militare masive, viitorul granițelor mondiale devine o temă din ce în ce mai relevantă. Lumea occidentala a fost constant critică față de Rusia pentru anexarea unor teritorii ucrainene, dar, în același timp, neglijează realitățile geopolitice mai largi, unde intervențiile și anexările de teritorii nu sunt nici pe departe un fenomen izolat. Exemplele sunt numeroase și vin din partea unor regimuri care, cel puțin în teorie, sunt considerate democratice sau care susțin principiile unui regim democratic. Astfel, operațiunile militare nu mai sunt un domeniu exclusiv al unor regimuri autoritare, iar lumea „civilizată” tace sau chiar aplaudă atunci când interesele economice și strategice sunt implicate.
Operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina este, fără îndoială, un eveniment cu implicații semnificative în geopolitica mondială, însă nu este unică. Turcia a invadat Siria și a bombardat teritorii din Irak, în vreme ce Statele Unite ale Americii au intervenit în Siria sub pretextul luptei împotriva terorismului. Israelul, la rândul său, a continuat să ocupe teritorii din Siria, Liban și a desfășurat operațiuni militare în Yemen și Iran. De asemenea, războiul din Gaza a fost un exemplu tragic al intervențiilor militare care au fost, în multe cazuri, ignorate de opinia publică internațională.
Aceste exemple ne oferă o imagine de ansamblu asupra unei lumi în care intervențiile militare sunt privite printr-o prismă diferită, în funcție de interesele politice și economice ale celor implicați. În timp ce criticile internaționale la adresa anumitor regimuri sunt adesea ridicate la nivelul unor principii de drept internațional, aceleași standarde nu sunt aplicate uniform în întreaga lume. Lumea „civilizată” adesea închide ochii la aceste abuzuri, iar acțiunile unora dintre cele mai mari puteri ale lumii sunt privite cu complicitate sau indiferență.
În această eră, unde legea internațională pare să fie mai degrabă o opțiune decât o obligație, întrebarea care se pune este: ce urmează? Granițele, ce au fost odată sacre și inviolabile, sunt acum văzute ca niște linii fragile, ce pot fi modificate, ignorate sau chiar șterse în funcție de interesele celor mai puternici. În această lume, în care regimurile puternice își doresc să își asigure controlul asupra resurselor și terenurilor, nu mai există loc pentru idealurile fundamentale ale suveranității naționale și ale integrității teritoriale.
Ceea ce este mai alarmant este că, deși aceste schimbări se petrec în fața noastră, „lumea democratică” nu pare să răspundă într-un mod coerent. Desigur, se mai aplică sancțiuni economice, se emit condamnări verbale și se adopta rezoluții, dar nu există o acțiune colectivă și fermă care să oprească acest tip de comportament. Mai mult, în multe cazuri, chiar atunci când nu există o acțiune directă, regimurile internaționale implicate în aceste conflicte sunt, de fapt, susținute printr-o combinație de tăcere politică, ajutor militar indirect sau acoperire diplomatică.
Așadar, ce urmează în această lume în care „liniile roșii” ale dreptului internațional sunt tot mai des încălcate? După cum observa cineva, epoca „securității împrumutate” și a „retoricii ideologice” s-a încheiat. Viitorul va fi marcat de o realitate în care puterile economice și militare vor impune voința lor, nu prin negocieri diplomatice, ci prin utilizarea forței directe și prin amenințări cu agresiune. În acest context, granițele vor deveni mai mult un concept formal decât o realitate tangibilă.
Pentru majoritatea statelor mici sau mai puțin influente, acest scenariu poate părea inevitabil. Când puterile mari vor considera că un teritoriu sau o resursă le este necesară, nu vor ezita să adopte măsuri coercitive pentru a o obține, iar lumea va observa fără prea multă reacție. Chiar și statele care se proclamă a fi modele de democrație vor recurge la aceleași tactici. Așadar, viitorul granițelor mondiale nu este doar despre modificarea hărților fizice, ci și despre redefinirea normelor și valorilor care ar fi trebuit să guverneze relațiile internaționale.
Într-un astfel de context, întrebarea „ce urmează?” capătă un răspuns din ce în ce mai clar. Într-o lume în care forța este din ce în ce mai legitimă ca mijloc de a obține scopurile dorite, granițele vor deveni un simbol al unei lumi în care doar cei puternici vor dicta ordinea, iar restul vor privi cu o îngrijorare din ce în ce mai mare la schimbările ce vor veni.
