Fotografia alăturată surprinde Hanul Orbicului, o relicvă istorică din orașul Buhuși, județul Bacău, ce poartă urmele unui trecut plin de semnificație dar și al unui prezent marcat de neglijență și deteriorare. Imortalizat în anul 1990, în cadrul unei cercetări, monumentul se afla deja într-o stare avansată de degradare, în ciuda valorii sale arhitecturale și istorice.
Hanul Orbicului, construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, reprezintă un punct de reper pe harta comerțului moldovenesc din epocă. Amplasat strategic pe un drum comercial intens utilizat, care lega Piatra Neamț de Bacău și intersecta ruta ce venea dinspre Tazlău spre Roman, hanul a fost martorul unui flux constant de negustori, călători și evenimente.
Istoria proprietarilor și decăderea monumentului
Pe baza documentelor de arhivă, se știe că în anul 1919 hanul și terenul aferent erau vândute de Constantin Pașcanul lui Gheorghe Pristavu, un agricultor local. Opt ani mai târziu, în 1928, acesta a vândut proprietatea familiei Aniței. În 1990, ultimul proprietar privat mai deținea doar o treime din teren, restul fiind naționalizat de stat.
Destinul hanului s-a schimbat dramatic în perioada comunistă, când în 1957, în spațiul aflat în proprietatea Cooperativei Agricole de Producție (C.A.P.), a fost instalată o moară, iar o anexă adiacentă a fost folosită pentru un transformator electric. Aceste intervenții au adus modificări ireversibile structurii, iar o inscripție veche în limba slavă, aflată la intrare, a dispărut în această perioadă.
În timp ce partea folosită ca locuință era întreținută, restul clădirii a suferit o degradare severă: pereții crăpați, încăperile impracticabile și acoperișul distrus complet. În imaginea din 1990 se poate observa un acoperiș provizoriu din carton asfaltat, departe de aspectul original din șindrilă.
Caracteristici arhitecturale remarcabile
Construit pe o temelie solidă din piatră de carieră, cu pereți de 90 cm grosime realizați din piatră, cărămidă și mortar, hanul era un exemplu reprezentativ de arhitectură funcțională a epocii. Particularitatea construcției constă în banda decorativă de cărămidă lată de 40 cm de sub cornișă. Dimensiunile clădirii, de 28 x 19,50 m, reflectă scopul său inițial: cazarea călătorilor și adăpostirea cailor și atelajelor, accesibile printr-un portal impunător.
Sub han se află o pivniță boltită, care poate fi considerată un detaliu al măiestriei meșteșugărești din perioada respectivă.
Ce rămâne dintr-un simbol?
La trei decenii de la realizarea acestei fotografii și cercetării din 1990, Hanul Orbicului este un simbol al patrimoniului cultural aflat la răscruce. Dintr-un loc al întâlnirilor și al tranzacțiilor, hanul a ajuns o ruină, ilustrând neglijența față de valorile istorice. Restaurarea sa ar putea reda comunității o parte din identitatea pierdută, dar timpul continuă să-și lase amprenta.
