Mostenirea lui Dumitru Sechelariu

Aspru si mângâietor, intunecat si stralucitor, departat si gata sa fie atins cu mâna a fost cerul care a vegheat ultimul drum al lui Dumitru Sechelariu. La fel ca Omul ce a cladit cu vointa iesita din comun, incapatânându-se sa lupte cu oricine nega nevoia de constructie trainica si folositoare. El a impletit puterea si iubirea intr-o scara a urcusului spre mai bine pentru toti cei din jur. Unora le-a fost frica sa urce, altii au incercat sa-i taie avântul, unora le-a fost lene sa-l urmeze, dar cu totii au recunoscut ca Dumitru Sechelariu a avut darul de a strânge oamenii lânga el si a-i insufleti ca nimeni altul. Ieri, strazile si trotuarele municipiului Bacau au fost pline de cei care au recunoscut ca mostenesc de la Primar puterea de a-si transforma visul in realitate. Lacrima nu mai apuca sa fie strivita sub pleoape si brazda zâmbetele placutelor aduceri-aminte, insa nu mai conta atâta vreme cât mâinile fiecaruia si ale tuturor dadeau de veste Cerului prin aplauze ca a plecat dintre noi unul dintre cei mai iubiti pamânteni. De ce bacauanii il iubesc pe Sechelariu? Din foarte multe si diverse motive, insa sunt câteva care ne ramân ca mostenire tuturor. Sechelariu a fost primul care a gândit Bacaul Mare, o constructie administrativa de care nu prea auzise nimeni la inceputul anilor 2000. Tot el a adus primii bani europeni in Bacau, pentru apa si salubritate, tot in vremuri când Uniunea Europeana era doar o poveste de departe pentru multi. Dumitru Sechelariu a ridicat curatenia la rangul de regula a vietii orasului, pe timpul când sobolanii, tântarii si maidanezii devenisera cosmarul locuitorilor. A stiut ca doar strazi asfaltate si curate, spatiile verzi ingrijite si fatadele moderne dau oamenilor sentimentul ca locuiesc intr-un municipiu deosebit, chiar unicat intr-o Românie inca monotona si cenusie. Sechelariu a inteles ca doar daca Bacaul are oameni de afaceri puternici si prosperi ii poate ajuta pe cei multi care au nevoie de locuri de munca pentru a-si hrani familiile. Lui nu i-a fost frica sa negocieze sau sa bata cu pumnul in masa la nevoie, pentru ca ministrii sa nu uite Bacaul când e vorba de investitii. Bacauanii au stiut toate acestea ieri, de aceea au fost impreuna pe strazi cu zecile de mii, pentru prima data din Decembrie 1989. A fost si aceasta o Revolutie, una a recunostintei si iubirii.