Străzile municipiului de pe Trotuș (numit Gheorghe Gheorghiu Dej atunci…) erau pline de lume…Pe bulevardele ”Oituz” și ”Republicii” era ”un du-te vino” continuu! Erau cam goale magazinele ”Alimentara”, cu multe borcane cu castraveți ori cu conserve de pește frumos rânduite, în câte o margine fiind și …cutiile cu creveți!
Nici vorbă de carne de porc ori de brânză și cașcaval… galantarele erau goale! Pâinea – la cartelă, jumătate de pâine rotundă pe zi… cu cozi imense în magazine, în fața acestora… Dar oamenii se uitau și prin spatele magazinelor, unde se putea vinde ulei, pungi cu mălai… ”tacâmuri de pui” sau ”oase graft cu legume” – maxim două pungi! Ce fericit erai să fi prins măcar un tacâm cu aripi de pui!
Ca un paradox, restaurantele din municipiu erau pline! Prin orice parte a Oneștiului (deh, Gheorghe Gheorghiu Dej, cum îi spunea atunci!) Dacă te aflai la ”Melody”, restaurant cu scaune îmbrăcate… era lume stilată, care aștepta chelnerul la masă! Frapierele ”aproape că plângeau” când erau goale și în restaurantele Hotelului ”Trotuș”, unde chelnerii erau cei mai cunoscuți, ”în cartea de vizită” a orașului!
Aici se încingeau ”dezbateri literare”, dispute, controverse, ”rezolvate” la întâlnirile care urmau în saloanele restaurantelor! Iar dacă în alte locuri ”berarii” abia făceau față solicitărilor (la ”Carpați” și ”Brașov” pe bulevardul Oituz, la ”Intim” jos, unde ”berea curgea” cu asezonate farfurii cu pește (”stavrid sută la sută”), Restaurantul ”Moldova” era asemenea unui stup, cu un freamăt continuu după –amiaza!
Și daa, au fost și vremurile când la ferestrele niciunui restaurant nu mai erau… perdele, mizându-se poate pe faptul că văzuți din stradă, oamenii nu vor mai intra în restaurante! Iar spre sfârșitul săptămânii orașul se umplea de afișe, regretatul doctor Dorin Speranția invitând melomanii la seri de audiții muzicale clasice iar tinerii fiind invitați la activitățile Casei de Cultură a Sindicatelor (la discoteci, la Cenaclul Tineretului, asta lăsând deoparte spectacolele teatrale și muzicale, la care participau mulți, foarte mulți oneșteni, de toate vârstele!). În acei ani (1979 – 1980), s-a înființat Formația folk – rock ”Miorița”, care a fost mulți ani o emblemă nu numai a Oneștiului (municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej) și a Văii Trotușului, ea fiind remarcată și la nivel național!
Hai să povestim cu domnul Zamfir Ion, care retrăiește multe din frumoasele momente ale acestei formații, ce parcă au avut loc doar cu câteva săptămâni în urmă și nu cu peste 40 de ani! ”Noi ne-am gândit ca să dăm numele «Miorița» acestei formații ca să aibă filonul popular! Am înființat-o eu, Zamfir Ion împreună cu Romică Ifrim, Vali Mardare… Mai apoi ni s-au alăturat Ghiță Suciu, Marian Avramescu (fratele cunoscutului poet Lucian Avramescu) …
La tobe l-am avut pe Fănică Nicoară! Formația «Miorița» a fost încurajată de Constantin Uzum (director la IUC Borzești atunci) și de Candiano Priceputu, director în acele vremuri al Casei de Cultură a Sindicatelor din Onești! El ne-a crescut! Am cântat întâi în Onești, apoi am colindat întreaga țară, în cadrul Serbărilor «Scânteii Tineretului!» Acestea erau în concurență cu Cenaclul «Flacăra», condus de poetul Adrian Păunescu! «Miorița» era invincibilă, formația de forță, la Serbările «Scânteii Tineretului”!» Și devenisem «ceva incredibil» pentru orașul Bacău! «Îi topeam» la Toamna Culturală Băcăuană (un mare festival găzduit de orașul lui Bacovia!”)
– Care a fost cea mai mare satisfacție avută cu Formația ”Miorița?”
– Invitarea la un mare festival muzical din Bulgaria! Atunci, la Sofia, a fost prezent la acest festival președintele Bulgariei, Todor Jivkov iar Romică Ifrim a cântat melodia ”Stâna părăsită” și în acea atmosferă a lăsat chitara jos! Noi și cu câțiva interpreți americani am ridicat sala în picioare! O altă satisfacție a fost dată de faptul că în 1989 noi, formația ”Miorița” am fost singura care a reușit scoaterea unui disc –numit ”Rock 13!”
De asemenea, am avut scoasă și o casetă la Roton! Sunt chestii trecute, lucruri de care îmi aduc aminte cu plăcere și când văd fotografiile de atunci, ce le păstrez! Zamfir Ion ( cunoscut de prieteni ”Ninel”), a fost managerul Formației ”Miorița”, formație care a avut în repertoriu ”cel puțin 60 de compoziții, cu filon folcloric”, după cum mărturisește. ”«Stâna părăsită» a fost cântecul – reper al Mioriței! Dar aveam și alte melodii pătrunzătoare, cu mare impact în rândul publicului: «Suntem aici de mii de ani», «Noi n-am plătit istoricii cu ziua!»
– Prieteni, ce prieteni a avut Grupul ”Miorița”?
– Omul care ne-a ajutat cel mai mult pe noi ca să ajungem la ”Serbările Scânteii Tineretului” a fost Victor Socaciu! Am fost prieteni foarte buni cu Gheorghe Gheorghiu, cu Ion Gyuri Pascu. Am cântat alături de legendarele formații ”Sfinx”, ”Compact”, ”Progresiv TM”. Am fost colegi de scenă cu … Mădălina Manole (care cânta în Grupul ”Alfa și Beta”), cu Florica Bradu, un nume arhicunoscut în folclor! Iar noi l-am ajutat pe …Doru Octavian Dumitru ca să intre alături la marile spectacole ale «Serbărilor Scânteii Tineretului!»” Într-un moment ”clepsidra” parcă se oprește… ”Mirajul” formației ”Miorița” a durat cam 10 ani…
A continuat și în alte formule, dar viața și-a urmat cursul de zi cu zi! Și îl aud pe domnul Zamfir Ion zicând :”Ce bine ar fi să poți ca să spui totul! Dar nu ai cum niciodată ca să spui totul!” În acest timp mai aflăm două lucruri interesante: ”Erau în vogă în Onești două formații –« Miorița» și «Balada!» Și acestea au reușit, la spectacolele pe care le-au dat, ca să umple până la refuz sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Onești! Cu aproape 1000 de locuri! Lucru ce s-a întâmplat în orașul Gheorghe Gheorghiu Dej (căruia oamenii tot ”Onești” îi spuneau!), doar când a venit «Phoenix-ul!» Și a mai fost o chestie ieșită din comun, când la Festivalul Național «Cântarea României», în întrecerea pe țară a formațiilor muzicale, care a avut loc la Vaslui, cele două trupe din Onești, rivale, în sensul bun al cuvântului , «Balada» și «Miorița», de la aceeași Casă de Cultură, din Onești, au ocupat locul 1, președintele juriului fiind atunci… Horia Moculescu!
A fost un lucru mare, nemaiîntâlnit, ca două formații muzicale dintr-un oraș muncitoresc (cum era Gheorghiu Dej – Onești), ca să se claseze pe primul loc, la acest puternic concurs desfășurat la Vaslui (Faza pe țară a Festivalului Național ”Cântarea României”)! Fiind prezent la împărtășirea întregii povești a Grupului ”Miorița” interpretul de muzică folk din Onești, Lică Chițcan, membru atunci în formația ”Balada”, a menționat:” De fapt, din acest loc fiind, «Balada» și «Miorița» au fost și în alți ani, de 3 (trei) ori laureate pe țară la Festivalul Național «Cântarea României!»” Și Lică Chițcan ne-a povestit multe lucruri…are multe proiecte și ca realizare deosebită un nou CD… Despre toate acestea o să vorbim curând…
Ion Moraru