Iernile de altădată aveau un farmec aparte, un ritm tăcut, dar plin de viață, care ne vorbea despre un timp în care natura și oamenii erau într-o legătură profundă. În acele vremuri, iarna nu era doar o schimbare de anotimp, ci o perioadă de transformare a întregii lumi.
Străzile acoperite de zăpadă aduceau un aer de liniște, dar și de mister. Copiii, înroșiți de frig, se adunau în haite și se jucau ore întregi în zăpadă, construind forturi de nea sau dându-se cu sania pe pantele înghețate. Sunetul saniei care aluneca pe gheață și râsetele de bucurie se împleteau cu vântul care șuiera printre crengile copacilor înghețați.
Casele erau un refugiu cald și primitor. La lumina slabă a lămpilor cu gaz sau a lumânărilor, mirosul de cozonaci și sarmale se împletea cu fumul ce ieșea din coșurile de fum. Gospodinele își pregăteau cu grijă mesele de sărbători, iar bătrânii, adunați în jurul sobelor de teracotă, își spuneau poveștile despre iernile din tinerețe, despre viscolurile nemiloase și despre cum, în acele vremuri, zăpada era mai adâncă și mai grea.
Nu existau încălțări tehnice sau haioase, iar oamenii se încălzeau cu încălțări de lână și ciorapi groși, îmbrăcați în haine de lână, cojocuri de oaie sau jachete de blană. Iarna nu era un simplu decor alb; era o provocare, o bătălie cu frigul care se dădea zi de zi. Dar niciodată nu lipsea sentimentul de comuniune, de ajutor reciproc: sătenii se adunau să-și curețe drumurile, să-și schimbe o vorbă și să-și ofere un braț de ajutor.
Iernile de altădată erau și despre liniște sufletească, despre o viață simplă, în care darurile cele mai prețioase erau cele ce veneau din natură și din apropierea celor dragi. Deși frigul și zăpada păreau uneori greu de înfruntat, erau și momente de poveste, de magie, când fulgii de nea dansau în aer și fiecare fereastră părea o pânză pe care iarna își lăsa amprenta.
Această iarnă adusă de vremurile trecute ne vorbește despre răbdare, despre tradiție și despre valoarea fiecărui moment trăit în sânul familiei. Iernile de altădată nu erau doar un anotimp rece, ci un prilej de a trăi cu adevărat, de a simți cu toată ființa, de a aprecia căldura inimii și frumusețea unui peisaj alb și liniștit.
