În ultimii ani, discursul public referitor la sectorul bugetar din România a fost dominat de ideea că acesta este supradimensionat și că reprezintă o povară financiară pentru stat. Această narațiune, intens promovată de toate partidele, indiferent de orientarea politică, a fost folosită pentru a justifica măsuri de austeritate, precum reduceri de personal sau înghețarea salariilor. Totuși, o analiză obiectivă a datelor arată că această imagine nu reflectă realitatea, ci este rezultatul unei propagande construite pe prejudecăți și interese politice.
Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (FNSA) atrage atenția asupra unei „campanii agresive și lipsite de fundament” care vizează angajații din sectorul public. Una dintre principalele acuzații este că acest sector ar consuma resurse excesive și că numărul de bugetari este nejustificat de mare. Totuși, cifrele demonstrează contrariul: România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește raportul dintre numărul de angajați din administrație și populația deservită.
Astfel, un funcționar din administrația publică, ordine publică și apărare din România deservește, în medie, 53 de locuitori, un raport semnificativ mai mare decât în Germania (1 la 29), Franța (1 la 27) sau Suedia (1 la 21). În Austria, raportul este de 1 la 20, iar în Norvegia chiar mai mic, cu un angajat la 18 locuitori. Această discrepanță nu doar că demontează mitul „bugetarului în exces”, dar scoate la iveală o problemă gravă de subdimensionare a personalului din administrație.
Un raport atât de dezechilibrat generează o serie de consecințe directe și indirecte asupra calității serviciilor publice. Supra-încărcarea angajaților din sectorul bugetar duce la scăderea eficienței, apariția erorilor și, inevitabil, la nemulțumirea cetățenilor. În loc să fie recunoscut efortul acestor angajați care trebuie să compenseze lipsa de personal, discursul politic îi transformă pe aceștia în țapi ispășitori pentru problemele sistemice ale administrației.
De asemenea, se folosește în mod oportunist conceptul de digitalizare drept soluție miraculoasă pentru reducerea personalului. Desigur, digitalizarea este un obiectiv necesar, dar nu poate înlocui complet activitatea umană, mai ales într-o administrație publică în care relația directă cu cetățeanul este esențială. În absența unei infrastructuri digitale complete și funcționale, aceste măsuri riscă să adâncească și mai mult haosul din sistem.
România se confruntă cu o situație paradoxală: are unul dintre cele mai reduse procente de angajați bugetari raportat la populație, dar acest fapt nu este perceput ca un avantaj, ci dimpotrivă, este folosit pentru a justifica noi măsuri de austeritate.
Această comparație scoate în evidență un model de dezvoltare echilibrată al statelor europene, unde investițiile în serviciile publice și în resursa umană au generat sisteme administrative eficiente și apreciate de cetățeni. În Elveția, unul dintre statele cu cel mai înalt standard al serviciilor publice, raportul este de 1 la 12, iar în Belgia, investițiile în administrație publică asigură o medie de 1 angajat pentru 15 locuitori.
În România, lipsa unei viziuni similare conduce la un cerc vicios: personal insuficient, servicii publice de calitate scăzută și perpetuarea neîncrederii în sectorul bugetar.
