Tradiția liturgică a Bisericii numește cea de-a treia duminică din Advent „Duminica Bucuriei”. La jumătatea timpului de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, antifonul de la începutul liturghiei ne îndeamnă, preluând cuvintele sfântului Paul din a doua lectură: „Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun, bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5). Acesta trebuie să fie motivul bucuriei noastre: „Domnul este aproape”.
Dar în agitația zilnică reușim să-i mai vedem prezența în viața noastră? Apropierea Crăciunului este un adevărat motiv de bucurie pentru noi sau nu avem timp nici măcar să ne mai gândim la semnificația acestei sărbători?
În trecut, Adventul era o perioadă liniștită, cu un caracter sobru, un timp care se concentra pe rugăciune, ca pregătire spirituală pentru Crăciun.
În cultura noastră, Adventul s-a transformat într-o perioadă aglomerată în care căutăm să terminăm totul la timp: să trimitem felicitări, să decorăm casa și bradul de Crăciun, să cumpărăm cadouri etc. Totul trebuie să fie pregătit până pe 25 decembrie. Și apoi? A doua zi după Crăciun, brusc, totul se termină. Colindele dispar și totul este orientat spre Anul Nou.
Și în urma întregii agitații cu ce rămânem? Observăm o creștere spirituală în viața noastră de credință? Sau poate am uitat chiar de motivul principal al sărbătorii și răsuflăm ușurați că totul s-a încheiat și anul acesta?
Adventul nu trebuie să fie o perioadă epuizantă de activități frenetice, o pregătire pentru ceva care dispare într-o singură zi. Această perioadă poate fi un timp de renaștere și reînnoire spirituală. Există multe motive de bucurie în această duminică, dar ele se pot pierde în agitația pregătirilor pentru Crăciun.
În fragmentul evanghelic auzim cum „mulţimile îl întrebau pe Ioan: Atunci, ce trebuie să facem?”. Iar Ioan ne invită la convertire și la fapte de caritate: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” (Lc 3,11). De ce? Pentru că „Domnul este aproape”.
Adventul este perioada din an în care putem învăța încă o dată să recunoaștem modurile în care Domnul este prezent printre noi.
Dacă trăim timpul Adventului învățând să-l vedem pe Dumnezeu prezent printre noi, atunci Crăciunul va fi un timp (nu doar o zi) în care vom sărbători bucuria pezenței în lume a pruncului care s-a născut la Betleem.
„Bucurați-vă mereu în Domnul! Iarăși vă spun, bucurați-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5).
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
