Cele două judoka formate la Palatul Copiilor Bacău și consacrate la SCM Bacău sunt vârfurile de lance ale secției antrenate de profesorul Constantin Manole
Deosebiri și asemănări
Există o mulțime de deosebiri. De la stilul de luptă și până la culoarea părului, de la categoria de vârstă la cea de greutate și de la locul actual de pregătire la felul în care-și văd viitorul atunci când nu vor mai practica judo-ul. Dar ceea ce le apropie este mult important decât lucrurile care le despart. Ioana Cociorbă și Rada Ciobanu sunt vârfurile de lance ale secției de judo antrenate de Constantin Manole la SCM Bacău. Cele două campioane băcăuane reprezintă un model: atât în planul procesului de pregătire, cât și al performanței. „Ioana și Rada sunt două sportive de excepție. Foarte muncitoare, foarte pasionate și foarte inteligente. Ca antrenor, nu-ți poți dori mai mult. Și spun asta pentru că, sigur, un antrenor vine cu tot ceea ce înseamnă pedagogie, parte fizică și tehnico-tactică, dar dacă sportivul întrunește- și încă la nivel de excelență- calitățile pe care le-am amintit mai înainte, atunci succesul este asigurat”, declară profesorul Manole, cel care, cu multă pricepere și infinită răbdare, le-a crescut pe cele două judoka încă din fază embrionară. Ioana era la grădiniță atunci când a intrat, pentru prima oară, în sala de antrenament de la Palatul Copiilor Bacău. Iar Rada era la vârsta primului ghiozdan. Astăzi, la 17 ani, Ioana este campioană a României U18, medaliată la Naționalele de judo și Ne Waza U18, U21 și U23, la Campionatul Balcanic U18 și chiar la Cupa României de Seniori, în timp ce Rada, la cei 13 ani împliniți chiar luna trecută, este campioană națională atât la U14, cât și la Ne-Waza U15, dar și campioană balcanică U15. Cociorbă și Ciobanu, două certitudini. Cu C de la Campioane.
Lacrimi de bronz
Ioana Cociorbă practică judo-ul de 12 ani. Avea doar cinci anișori atunci când nașul surorii sale, prieten bun cu profesorul Constantin Manole a decis să o ducă la Palatul Copiilor pentru a-și consuma energia. „Într-adevăr, eram foarte energică. Nu stăteam o clipă locului”, rememorează sportiva născută la 15 octombrie 2007, la Gârleni, care adaugă: „Pot spune că judo-ul m-a atras încă de la bun început. Cea mai bună dovadă? Țin minte că după primul antrenament i-am spus domnului profesor: <Vreau să vin și mâine. Se poate?>”. Sigur că s-a putut. Așa cum s-a putut ca, la prima sa competiție, Cupa 1 Decembrie de la Bacău, Ioana Cociorbă să fie medaliată. Și asta în ciuda faptului că, având în vedere că nu exista categorie feminină de concurs la nivelul său de vârstă, s-a luptat cu băieții. Și s-a luptat bine, din moment ce a cucerit bronzul. Nostim este că rezultatul a supărat-o pe Ioana până la lacrimi. Iar „până la lacrimi” nu e o figură de stil. „Faptul că nu am terminat pe locul 1 m-a făcut să izbucnesc în plâns. Cei din jur au încercat să mă consoleze, cu toate că se abțineau cu greu să nu pufnească în râs pentru că, trebuie să recunoaștem, situația era una destul de amuzantă”, zâmbește acum, la rândul său, Ioana Cociorbă. Ambiția sportivei l-a impresionat pe antrenorul Constantin Manole. La fel cum l-a impresionat viteza de deplasare și de execuție a Ioanei. „Viteza sa era una cu mult peste medie. Se mișca încă de mică precum o gimnastă. Motiv pentru care am insistat pe o serie de procedee cu reacție”, precizează antrenorul de la Palatul Copiilor și SCM Bacău.
„Să antrenez copii…”
Azi, procedeul preferat al Ioanei Cociorbă este ippon seoi nage. „Urmăresc mult judo pe telefon, lucru care-mi permite să-mi lărgesc orizontul și dincolo de orele de antrenament”, punctează eleva clasei a XI-a a Liceului cu profil Sportiv Deva. De trei ani, Ioana este componentă a Centrului Național de Pregătire din Deva, însă cordonul ombilical cu Bacăul continuă să fie intact. Și nu doar prin intermediul familiei. „Țin legătura strâns cu antrenorul meu de la SCM Bacău, domnul Manole. Uneori, mă aud cu dânsul seară de seară. Și cu doamna Manole vorbesc foarte des”, explică Ioana, care consideră că locul 3 obținut anul trecut, la Cupa Europei de la Gyor este cea mai mare reușită de până acum din carieră: „Competiția a fost foarte puternică, iar faptul că am luat bronzul la o categorie superioară de vârstă mi-a oferit o satisfacție enormă”. Întrebată dacă în acești 12 ani de activitate competițională a fost vreodată tentată să renunțe la judo, Ioana răspunde cu franchețe: „Chiar de mai multe ori. Și asta în ciuda faptului că iubesc judo-ul nespus. Uneori, gândul renunțării a avut la bază concursuri pierdute; asta și pentru că diger greu înfrângerile. Cel mai mult m-au condiționat însă accidentările, incluzând aici și o fisură de menisc. Dar, chiar dacă durerile și frustrarea sunt mari- nu e deloc o plăcere ca genunchiul să ți se blocheze și să nu poți duce antrenamentul până la capăt- voi merge înainte. Vreau să particip la Campionate Europene și Mondiale”. Iar după o activitate prodigioasă inclusiv la nivel de Europene și Mondiale, Ioana se vede rămânând în judo. Ca antrenoare. „Mi-ar plăcea să antrenez copii la Palatul Copiilor din Bacău, ducând mai departe munca profesorului Constantin Manole”, mărturisește Ioana.
Privind mereu mai sus
Rada Ciobanu a ajuns la Palatul Copiilor atunci când era în clasa I. Dusă de mână de mama sa. La fel ca în cazul Ioanei Cociorbă, întâlnirea cu judo-ul s-a dovedit dragoste la prima vedere. Și tot precum Ioana, la finalul primului antrenament, a spus „vreau să vin și mâine”. „De fapt, cuvintele exacte au fost: <Când este următorul antrenament?>”, dă timpul înapoi Rada care, pe 22 noiembrie, a împlinit vârsta de 13 ani. După următorul antrenament, a venit încă unul și încă unul și alte zeci și sute. Primul concurs? „Nu am cum să-l uit. A fost o Cupă la Sibiu. Am participat la Under 10: două meciuri, ambele câștigate, ceea ce mi-a adus medalia de aur”. Aur și, firește, o bucurie foarte mare. Sau nu? Rada surprinde: „Sincer, nu neapărat. Aveam așteptări mai mari”. Sunt cuvintele unei puștoaice care are ideile clare și limpezi ca apa de izvor. Altfel nu ar fi reușit, la doar 12 ani, să se încununeze cu titlul de campioană balcanică Under 15. „Într-adevăr, cucerirea Campionatului Balcanic este cea mai mare realizare”, recunoaște Rada care, și în acest caz, pune un „dar” la finalul frazei, lăsate, deocamdată, în suspensie. Dar ce? „Dar îmi doresc în continuare mai mult. În speranța că voi ajunge ulterior la Campionatul European, vreau să particip la Cupe Europene pentru că doar confruntându-mă cu adversare foarte puternice voi căpăta experiență internațională bogată și voi putea crește în valoare”, mărturisește eleva clasei a VII-a la Școala Gimnazială „Spiru Haret”, care, în paralel, vizează o carieră militară. Și pentru că, așa cum spuneam, Rada Ciobanu știe foarte bine ce vrea de la viață și de la judo, linia orizontului propune, la finalul activității competiționale, un viitor atât în antrenorat, cât, mai ales, în arbitraj.
„Niciodată nu voi ceda”
Aminteam la început despre asemănările și diferențele dintre Ioana Cociorbă și Rada Ciobanu. O nouă similitudine: accidentările. La o ediție de Campionat Național, Rada a suferit, la rândul său, o accidentare serioasă: o adversară a căzut pe spatele ei, dislocându-i două inele. „Vreme de cinci luni nu m-am putut antrena deloc”, spune Rada sau Răduța, așa cum o alintă tatăl său. Dar, spre deosebire de Ioana, Rada nu a fost tentată nicio clipă să renunțe. „Niciodată nu voi ceda”, sună, ca un strigăt de luptă, declarația campioanei balcanice Under 15. „Îmi place enorm acest sport, având și șansa unui antrenor deosebit precum domnul profesor Manole”, accentuează Rada Ciobanu. Antrenorul SCM Bacău întoarce complimentul: „Rada este o sportivă aparte. E foarte sigură și foarte calculată în fiecare moment al unui meci. Puterea sa de analiză îi permite să înțeleagă și să evalueze foarte bine situațiile, ceea ce duce colaborarea noastră din punct de vedere tactic la un nivel foarte înalt. Astfel, dacă ea consideră că un procedeu pe care îl propun eu ar putea fi contracarat mai ușor de adversara sa, vine cu o alternativă viabilă. E o calitate rară. Să ai astfel de judoka nu poate decât să te bucure”. Iar bucuria antrenorului Constantin Manole este întregită de faptul că, alături Ioana Cociorbă și Rada Ciobanu, la vârful ierarhiei se află alte sportive consarcate, de lot olimpic, precum Reeca Drobotă, Isidora Cojocaru și Iasmina Farauanu. Și din spate, vin puternic, Paula Farauanu, Bianca Ostahie, Ștefan Ciobanu, Tudor Palade, Rareș Mihalcea, Maria Bandi, Elena Bandi, Dumitru Bandi, Cezar Corolea, David Drobotă, Tudor Herciu, Denis Paladie sau Elena Martiș. În două cuvinte: noi campioni.
