Pe 5 decembrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Sava cel Sfințit, o figură emblematică a spiritualității creștine, care a trăit în secolul al V-lea. Sfântul Sava s-a născut în anul 438, în localitatea Mutalasca din Capadocia, o regiune cunoscută pentru numeroșii sfinți pe care i-a dat creștinismului. Părinții săi, Ioan și Sofia, l-au crescut cu dragoste până la vârsta de cinci ani, dar, fiind chemați de datoria militară a tatălui său, l-au lăsat în grija unui unchi.
Încă de mic, Sfântul Sava a dovedit o dorință arzătoare pentru viața duhovnicească, intrând la doar opt ani în Mănăstirea Sfântul Flavian, unde a petrecut zece ani în nevoințe și rugăciune.
Deși părinții săi s-au întors din Alexandria și au dorit să-l readucă acasă, Sfântul Sava a ales calea monahală. La vârsta de optsprezece ani, a călătorit la Ierusalim, iar mai apoi a intrat sub îndrumarea Sfântului Eftimie cel Mare. Acesta, recunoscând în el o înțelepciune și o maturitate spirituală deosebite, l-a îndrumat spre Mănăstirea Cuviosului Teoctist pentru a deprinde virtuțile ascultării și smereniei. A rămas acolo până la vârsta de treizeci de ani, dobândind o experiență duhovnicească profundă.
După adormirea Cuviosului Teoctist, Sfântul Sava a primit binecuvântare să se retragă într-o peșteră, dedicându-se în întregime rugăciunii și meditației.
Doar sâmbăta părăsea izolarea pentru a participa la Sfânta Liturghie și pentru a se împărtăși cu frații din mănăstire. După o vreme, a ales o pustnicie mai aspră, rămânând în peșteră vreme de cinci ani. În această perioadă, Sfântul Eftimie l-a avut în grija sa duhovnicească, ducându-l în adâncul pustiei pentru perioade de rugăciune și liniște înainte de Sfintele Paști.
După trecerea la Domnul a Sfântului Eftimie, Sfântul Sava a continuat să trăiască în asceză, iar mai apoi a început să atragă în jurul său tot mai mulți ucenici. În anul 478, s-a stabilit într-o peșteră din Valea Kedron, la sud-est de Ierusalim, loc care avea să devină centrul unei comunități monahale.
Lavra Sfântului Sava, mănăstirea care s-a dezvoltat în jurul său, rămâne până astăzi un loc de pelerinaj și rugăciune. În anul 491, patriarhul Ierusalimului, Salustiu, l-a hirotonit preot și l-a rânduit arhimandrit peste toate mănăstirile din Palestina.
Sfântul Sava a fost un povățuitor duhovnicesc desăvârșit și a întemeiat mai multe mănăstiri, fiind renumit pentru minunile sale, prin care a vindecat bolnavi și a alungat demonizați.
Una dintre cele mai mari contribuții ale sale este întocmirea „Tipicului Sfântului Sava”, o regulă liturgică adoptată de toate mănăstirile ortodoxe din Palestina și, ulterior, din întreaga lume ortodoxă. Sfântul Sava cel Sfințit rămâne un model de nevoință și dedicare duhovnicească, un sfânt venerat pentru harul și înțelepciunea sa nemărginită.
