Curtea de Apel de la Bruxelles a condamnat luni statul belgian pentru înstrăinarea a cinci fetițe metise din Congo, care au fost plasate în instituții religioase înainte de independența fostei colonii belgiene din 1960. Instanța a considerat că îndepărtarea acestora de mamele lor constituie o „crimă împotriva umanității”, o decizie istorică ce răstoarnă verdictul primei instanțe din 2021.
Statul belgian condamnat la plata de daune morale
Curtea de apel a stabilit că „cererea civilă a apelanților, fondată pe această crimă, nu s-a prescris” și a decis ca statul belgian să plătească daune morale celor cinci femei, care acum sunt septuagenare. Reclamantele, Lea, Monique, Noelle, Simone și Marie-Jose, s-au născut între 1945 și 1950, din relațiile unui bărbat alb și unei femei africane, în fostul Congo Belgian, astăzi Republica Democrată Congo.
Plasarea forțată în instituții religioase
La vârsta de doi, trei sau patru ani, fetițele au fost luate cu forța din familiile lor și plasate în instituții religioase, unde susțin că au suferit tratamente abuzive. Avocatul lor, Michele Hirsh, a subliniat că această practică făcea parte din „politica de segregare rasială și violuri” impusă de statul colonial belgian și a dus la un „furt de identitate” pentru acești copii metiși. Aceștia nu erau recunoscuți de tații lor și erau excluși atât de europeni, cât și de africani.
O practică sistematică de înstrăinare a copiilor metiși
Instanța a subliniat că înstrăinarea celor cinci fetițe a fost parte a unui plan sistematic de „căutare și răpire” a copiilor metiși, motivată doar de originea lor etnică. Curtea a calificat acest act drept „inuman și persecutoriu”, constitutiv unei crime împotriva umanității, în conformitate cu principiile dreptului internațional, așa cum au fost stabilite de Tribunalul de la Nuremberg.
Despăgubiri pentru pierderea identității și legăturii cu familia
Curtea a subliniat că statul belgian trebuie să plătească despăgubiri pentru pierderea legăturii cu mamele lor și pentru impactul negativ asupra identității și relațiilor lor cu mediul de origine. De asemenea, instanța a citat o rezoluție a ONU adoptată în 1946 care susține principiile de drept internațional privind protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Această decizie marchează un moment crucial în recunoașterea abuzurilor comise în timpul regimului colonial belgian și aduce o formă de justiție pentru victimele acestei practici sistematice.
