La doar 18 ani, atacantul liderei din Seria 2 are un profil fotbalistic ce-l apropie de fostul căștigător al „Ghetei de Aur” din 1987
Tot mai sus
La 16 ani își făcea debutul în prima echipă a „aviatorilor”, aruncat în luptă de antrenorul Mișu Ionescu împotriva concitadinei FC Bacău. Iar la 17 ani și o săptămână își trecea, în premieră, numele pe lista marcatorilor în Liga a III-a, înscriind golul victoriei contra Științei Miroslava. Un gol venit de departe, de pe banca de rezerve sau chiar de la încălzire, atunci când le-a spus colegilor de echipă: „Presimt că voi intra și voi da gol. Primul meu gol”. Acum, la 18 ani împliniți în prima zi de toamnă, este titular incontestabil în atacul liderei din Seria 2, Aerostar. Și atrage toate privirile în calitatea sa de „vârf” bătăios al echipei pregătite de Andrei Vatră. Numele său este Nicolas Constantinescu. Oamenii cu state vechi de serviciu în fotbal îi spun însă Cămătaru. Și nu greșesc deloc. Nicolas are un profil fotbalistic ce-l apropie de fostul câștigător al „Ghetei de Aur” din 1987. Același gabarit și aceeași generozitate în efort. Același stil impetuos de a porni cu mingea la picior spre poarta adversă și aceeași modalitate de a proteja balonul. Același altruism, dar și aceeași foame de gol. Pe scurt, un nou Rodion Cămătaru.
Un model
Primul care l-a asemuit cu Rodion Cămătaru a fost Cornel Elisei. Era acum mai bine de doi ani, în perioada în care Nicolas Constantinescu evolua la juniorii Aerostarului. Puștiul înalt și puternic a fost atent la cuvintele antrenorului său, mai ales că acesta jucase de zeci de ori contra lui Cami în prima divizie: „Când am ajuns acasă, am căutat imagini cu Cămătaru pe youtube. Și am descoperit că, într-adevăr, stilul meu de joc se asemăna- evident, și datorită gabaritului- cu cel care făcuse istorie în tricoul echipei naționale, a Craiovei și a lui Dinamo. Avem și aceeași înălțime: 1,90. Sigur că diferența de nivel e foarte mare, dar, din acel moment, Cămătaru a devenit una din principalele surse de inspirație fotbalistică, mai ales câ și mie îmi place să cobor pentru a lua mingi. Un adevărat model”. Dar nu singurul. Nicolas urmărește cu atenție evoluțiile lui Haaland, Abraham și Lukaku. Așa cum o făcea cu Ibrahimovici, pe vremea când suedezul era regele careurilor adverse: „E greu să mai apară unul de talia lui Ibra. Fotbalist imens”.
Brescia romena
Nicolas Constantinescu s-a născut pe 1 septembrie 2006, în Italia. La Brescia, orașul în care a antrenat Mircea Lucescu și au jucat Hagi și Răducioiu, Sabău Mateuț și Lupu, Roberto Baggio și Pep Guardiola, Pirlo, Luca Toni și Tonali. „Sigur că știu ce reprezintă Brescia în fotbal, inclusiv în cel românesc”, mărturisește Nicolas care a părăsit Italia, împreună cu familia sa, la vârsta de cinci ani: „De când am plecat, nu m-am mai întors niciodată la Brescia, dar mi-ar plăcea ca într-o bună zi să vizitez din nou orașul în care m-am născut”. De asemenea, și-ar dori să-i ofere tatălui său posibilitatea de a asista la un derby AS Roma- Lazio pe „Olimpico”: „Tata e mare suporter al Romei și m-a molipsit și pe mine”. Nicolas are un cult pentru familie: „Datorez totul părinților mei. Inclusiv faptul că am ajuns la fotbal. M-au susținut în permanență, în mod necondiționat, iar pentru asta le voi rămâne recunoscător toată viața. Fiind și singur la părinți, am primit toată atenția și dragostea. Ce-ți poți dori mai mult?”.
„Domnii antrenori”
Nicolas a început fotbalul la șapte ani: „Ai mei spuneau că am foarte multă energie și că ar fi bine să o consum undeva. Au decis să mă îndrepte către Aerostar, chiar dacă noi locum în Bistriția Lac. La început mă duceau și aduceau cu mașina, iar ulterior am început să fac drumul singur, cu autobuzul”. Primul antrenor? „Domnul Ovidiu Ciobanu. De-a lungul timpului am avut mai mulți antrenori, iar de la fiecare am avut de învățat. Cei care au contribuit cel mai mult la formarea mea au fost domnii Vali Cioancă și Cornel Elisei, asta și pentru că pe dânșii i-am avut o perioadă mai lungă. La prima echipă m-a debutat domnul Mișu Ionescu, iar acum lucrez sub comanda domnului Andrei Vatră, care mă cunoaște foarte bine deoarece mi-a fost antrenor și la juniori”. A se observa apelativul „domnul” pe care Nicolas îl folosește de fiecare dată când se referă la fiecare dintre antrenorii săi, indiferent că sunt din trecut sau din prezent: educație și respect.
Prietenul Padovei
„Noul Cămătaru” și-a legat numele de Aerostar. Nu a cunoscut nicio altă echipă în cei 11 ani de fotbal. „Aici mă simt foarte bine și există toate condițiile pentru performanță. Este o atmosferă cu adevărat profesionistă, de la conducerea clubului și până la echipă. Nu e deloc întâmplător că ne aflăm pe primul loc. Domnul Andrei Vatră a constituit un grup foarte unit. Discutăm totul împreună, când este să glumim, glumim, dar când e de muncă, o facem cu toată responsabilitatea”, explică Nicolas, care, întrebat despre coechipierul cu care are relația cea mai strânsă, nu ezită deloc: „Repet, suntem foarte uniți, iar eu, personal, mă înțeleg bine cu toată lumea. Totuși, în ciuda diferenței de vârstă care ne separă- zece ani- cel mai bine mă înțeleg cu colegul meu din atac, Vasile Padovei. Mă ajută foarte mult atât la antrenamente , cât și la meciuri, iar pe teren ne completăm foarte bine, căutându-ne în permanență”.
Visul tricolor
În acest sezon, Constantinescu a marcat patru goluri, dar a ieșit la rampă și prin assist-urile furnizate coechipierilor: „Nu am obsesia golului și, deși atacant, mă simt foarte bine când îmi ajut echipa să câștige, chiar dacă eu nu marchez. O spun cu toată sinceritatea”. Evoluțiile lui Nicolas au început să atragă din ce în ce mai mult privirile. Și, probabil, că, mai devreme sau mai târziu, va intra și în vizorul echipei naționale Under 19. „Mi-aș dori foarte mult, mai ales că o convocare mi-ar permite să experimentez lucruri noi, inclusiv din punct de vedere fotbalistic. Cred că acesta este visul oricărui fotbalist: să îmbrace tricoul naționalei sale. Calitatea mea de bază? Ca să fac un joc de cuvinte, aș spune calitățile fizice. În egală măsură, ambiția și dorința de a munci. Sunt și foarte ascultător. Unde mai am de lucru? La toate capitolele, firește, însă, mai presus de toate, la finalizare. Ca atacant trebuie să fii maestru în a găsi drumul spre gol”.
De nota zece
Nicolas Constantinescu are ideile clare. Asta și pentru că, pe lângă un fotbalist bun, este și un elev de top în clasa a XII-a a Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”. Pasionat de matematică (studiază la profilul mate-info) privește mai departe către Politehnică sau ASE. Asta nu înseamnă că fotbalul va trece în plan secund. Dimpotrivă. „Vreau foarte mult să reușesc ca fotbalist pentru că iubesc enorm acest sport. Nu mă interesează banii. Ceea ce mă motivează e pasiunea. Și nu neglijez școala pentru că întotdeauna e nevoie de un plan B. Fotbalul va avea însă întâietate, mai ales dacă acest sezon început foarte bine va continua la fel”. Atacantul „aviatorilor” știe că, la un moment dat, zborul său se va îndrepta către alte orizonturi: „Sigur că îmi doresc să joc mai sus, dar, în acest moment, primordial este să joc. Iar Aerostar îmi oferă șansa asta. Prin urmare, în acest moment, toată atenția mea se îndreaptă către clubul care m-a format”. O promisiune semnată Nicolas Constantinescu. Pardon, noul Rodion Cămătaru.
