Creșterea complexității sociale reprezintă una dintre marile provocări ale societății moderne. Acest fenomen influențează toate aspectele vieții, de la structura economică și organizațională a unei societăți, până la felul în care indivizii se raportează unii la alții.
În România anilor ’70, viața familială era influențată puternic de un context socio-politic controlat de regim, care promova valori colectiviste, accentuând stabilitatea și omogenitatea socială. Complexitatea socială era relativ redusă, existând o serie de norme și structuri clare care ghidau viața de zi cu zi. Majoritatea familiilor aveau un stil de viață predictibil, bazat pe locuri de muncă stabile și relații sociale restrânse la cercuri de prieteni și familie apropiată. Comunicarea era simplă și se baza pe contacte directe, iar noțiunile de carieră și dezvoltare personală erau limitate în mare măsură.
Relațiile interumane, în acest context, erau construite pe bază de sprijin reciproc și responsabilități clare. Rolurile în familie erau adesea tradiționale, cu o diviziune mai strictă între responsabilitățile bărbaților și ale femeilor. Această simplificare a rolurilor și a așteptărilor contribuia la consolidarea relațiilor de familie. Munca ocupa un rol central, iar timpul liber era mai puțin orientat spre consum și mai mult spre activități domestice și relații comunitare. Prin urmare, structura socială mai simplă și mai previzibilă permitea oamenilor să se concentreze asupra relațiilor apropiate, iar complexitatea vieții cotidiene era redusă.
Jumătate de secol mai târziu, anii 2020 aduc o schimbare radicală în ceea ce privește complexitatea socială. Globalizarea, digitalizarea și noile valori socio-culturale promovează individualismul, flexibilitatea și adaptabilitatea. Familiile contemporane din România au acces la o varietate mult mai mare de oportunități, dar acest acces vine și cu o creștere a incertitudinii și presiunilor sociale. Datorită internetului și rețelelor sociale, indivizii sunt conectați constant la o rețea extinsă de contacte și informații, ceea ce aduce avantaje evidente, dar și suprasolicitare informațională.
Relațiile interumane, prin urmare, sunt afectate de o multitudine de factori externi. Familia modernă se confruntă cu provocări precum echilibrul între muncă și viața personală, gestionarea activităților extrașcolare ale copiilor și presiunea de a menține un stil de viață conform standardelor mediatizate. În plus, rolurile tradiționale de gen s-au flexibilizat, iar membrii familiei sunt încurajați să-și dezvolte individualitatea, lucru care poate duce la conflicte de interese și așteptări. Acest nivel crescut de complexitate necesită abilități de comunicare și adaptare mult mai dezvoltate, dar, în același timp, poate crea dificultăți în construirea unor relații stabile și durabile.
În timp ce familia din anii ’70 era influențată de norme stricte și de o structură socială relativ stabilă, familia din anii 2020 se confruntă cu o societate mult mai fluidă și interconectată. Astăzi, relațiile interumane sunt influențate de factori care nu existau în trecut, precum influențele sociale online și presiunea de a crea o „imagine de succes.” Astfel, membrii familiei moderne sunt adesea mai puțin predispuși să petreacă timp împreună, deoarece au interese și activități distincte, de la hobby-uri individuale până la cariere complexe. O altă consecință a acestei complexități este faptul că, uneori, relațiile interumane devin mai superficiale, întrucât oamenii sunt adesea distrași de tehnologie și de multiplele responsabilități profesionale și personale.
Pe de altă parte, creșterea complexității sociale a adus și oportunități unice de dezvoltare și auto-exprimare. Familiile contemporane au posibilitatea de a călători mai mult, de a accesa informații din întreaga lume și de a beneficia de servicii și resurse educative care nu existau în trecut. Acest acces la diversitate contribuie la dezvoltarea individualității fiecărui membru al familiei, dar și la deschiderea față de idei și experiențe noi.
Creșterea complexității sociale a transformat profund dinamica relațiilor interumane, iar acest lucru este evident în evoluția familiilor din România de-a lungul decadelor. Dacă familia anilor ’70 funcționa într-un cadru relativ simplu, dominat de stabilitate și norme clare, familia anilor 2020 trăiește într-o lume fluidă și plină de provocări care necesită adaptabilitate și capacitatea de a gestiona multiple cerințe. Deși complexitatea socială modernă aduce avantaje în ceea ce privește diversitatea și libertatea personală, aceasta poate avea un impact negativ asupra stabilității relațiilor interumane, creând presiuni și tensiuni care pot eroda legăturile de familie.
Comparând cele două epoci, putem concluziona că progresul tehnologic și social poate complica relațiile umane dacă nu este acompaniat de abilități adecvate de gestionare a acestei complexități. Adaptarea la schimbare, flexibilitatea și comunicarea deschisă sunt, astfel, esențiale pentru menținerea unor relații sănătoase în lumea modernă.
