În fiecare an, când luna octombrie se apropie de sfârșit, discuțiile despre Halloween reînvie cu o intensitate surprinzătoare. Oameni din diverse colțuri ale societății își împărtășesc opiniile despre această sărbătoare, iar unele dintre cele mai vehemente critici vin din partea unora care, cu mândrie, declară că nu sărbătoresc Halloweenul din motive religioase. Ironia? Acești „păzitori ai tradițiilor” par să ignore faptul că, la o privire mai atentă, și Crăciunul are rădăcini adânci în tradițiile păgâne.
Halloweenul, așa cum îl cunoaștem astăzi, are originile în festivalul celtic Samhain, care marca sfârșitul sezonului de recoltă și începutul iernii. Era un moment în care oamenii credeau că granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor era mai subțire. Cu toate acestea, transformarea sa într-o sărbătoare care celebrează costumele de strigi și vrăjitoare a dus la percepția că Halloweenul este o sărbătoare „păgână” și „necreștină”.
Pe de altă parte, Crăciunul este, la rândul său, o sărbătoare care a îmbrățișat numeroase elemente păgâne, de la obiceiurile de decorare a bradului până la colindele care evocă tradiții precreștine. Astfel, nu este deloc surprinzător că și această sărbătoare a evoluat din ritualuri păgâne menite să celebreze lumina în mijlocul întunericului iernii.
Ceea ce este cu adevărat amuzant în această discuție sunt argumentele celor care insistă că Halloweenul este o sărbătoare păgână. Aceștia nu par să observe că și Crăciunul poartă aceeași etichetă. Dilema devine și mai intrigantă când ne gândim că, în numele credinței, se aleg doar tradițiile care sunt convenabile.
Cei care proclamă că nu sărbătoresc Halloweenul pentru că sunt „creștini”, par să piardă din vedere complexitatea tradițiilor culturale. Ei se concentrează pe aparențe și pe stereotipuri, uitând că multe sărbători sunt, de fapt, amestecuri ale credințelor și obiceiurilor din diferite culturi.
Așadar, dacă Halloweenul este văzut ca o sărbătoare păgână din cauza costumelor de strigoi și vrăjitoare, atunci ar trebui să ne întrebăm de ce Crăciunul scapă de aceeași acuzație, având în vedere că și aici avem mascați, avem capre si urși care fac parte din festivități.
E de o mie de ori mai cinstit să spui „nu-mi place Halloweenul pentru că nu e sărbătoare românească” decât să te ascunzi în spatele unor scuze cu aparență religioasă. La urma urmei, este firesc să ne dorim să celebrăm tradițiile noastre, să ne păstrăm identitatea culturală și să ne bucurăm de sărbătorile care au sens pentru noi. Halloweenul este, fără îndoială, o sărbătoare de import, care a fost „băgată pe gât” prin intermediul globalizării și al influențelor media.
Dacă privim la esența argumentului, este evident că mulți oameni simt o disconfort față de Halloween nu din motive de credință, ci dintr-o dorință de a păstra autenticitatea culturală. De ce să ne ascundem în spatele unor principii mai degrabă convenabile decât să ne afirmăm deschis opiniile? A fi sincer în legătură cu preferințele noastre culturale ar putea să deschidă o discuție reală despre ce înseamnă sărbătorile pentru noi și cum ne raportăm la influențele externe.
Întrebarea care rămâne este: are cineva cu adevărat curajul să o spună cu glas tare? Într-o lume unde convingerile sunt adesea mascate de politicos și de convenții sociale, să afirmi că nu îți place o sărbătoare din cauza originilor sale străine este un act de autenticitate. Această deschidere ar putea să inspire alții să își exprime liber gândurile și să participe la o discuție mai amplă despre identitate, cultură și valorile pe care dorim să le promovăm.
Și așa cum am scus și în articolul de ieri, putem lupta cu succes prefăcându-ne că acceptăm această sărbătoare. Pentru că nimeni nu ne poate împiedica să îmbrăcăm copiii, de Haloween, în eroi naționali în loc de demoni.