„Artele vizuale și inteligența artificială” la Simpozionul Național de Estetică, 17-18 octombrie 2024

 „Viața este foarte simplă, dar noi insităm să o complicăm.” (Confucius, 551-479 î.Hr.) 

„Astăzi, când omenirea a ajuns la un grad de dezvoltare a noilor tehnologii nemaiîntâlnit în istoria sa, ar trebui să ne fie teamă?

Da, ar trebui să ne fie teamă dacă luăm în calcul semnalul de alarmă tras chiar de laureații Premiului Nobel pentru fizică (cercetări în domeniul rețelelor neuronale artificiale) legat de puterea ce ar putea să o capete sistemele informatice care ar putea depăși gândirea umană.

Confortul pe care omul crede că îl va dobândi punând roboții să muncească, să creeze în locul lui, îl va goli încet, dar sigur, de umanitatea din el.

Omul va trebui să înțeleagă că „nu există nici libertate, nici cultură fără muncă” și că doar „creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții”. (Mihai Eminescu)

Dacă, însă, omul va încerca să gestioneze în folosul lui noile descoperiri în domeniul tehnologiei, pe care se va înstăpâni, atunci nu va avea de ce să-i fie frică, viitorul îi va aparține.

Astfel vom înțelege că viața poate fi privită ca o operă de artă, operă care este propria noastră creație și în care fiecare, în parte, jucăm un rol care ar trebui să se identifice cu lupta împotriva bolilor societății de azi: corectitudinea politică și ideologiile „progresiste”!

„Multivers” are la bază un concept expozițional centrat pe explorarea unor interferențe ale subconștientului și ale materiei prin identificarea unor forme picturale epurate prin ecologia spiritului. Multivers demonstrează o continuitate a preocupărilor și interferențelor stilistice abordate pe parcursul carierei artistice, propune o incursiune în procesul creativ fundamentat pe parcursul a trei decenii, aducând laolaltă lucrări din ultimii cinci ani.

Pornind dintr-o necesitate de transfigurare a formei materiale, vizibile, reliefate prin lumină, urmăresc să parcurg calea inversă, spre sursa luminii, în antimaterie, în lumea invizibilă, care se revelează prin particule, fotoni – configurații ale luminii invizibile, care reliefează și se oglindește în obiectele lumii înconjurătoare. Lumina apare ca simbol, ca o metaforă și ca aspect final al materiei.

 (Expoziția „Multivers” a artistei Florina Breazu, din Republica Moldova, se deschide joi, 17 octombrie 2024, ora 17.00, la Centrul de Cultură „George Apostu”, și va putea fi vizitată până la sfârșitul lunii noiembrie 2024.) 

„Re-definirea artei în era inteligenței artificiale” 

Fără îndoială, inteligența artificială este „vedeta” dezbaterilor de idei din anul curent. Congresul Mondial de Filosofie, desfășurat în luna august, la Roma, i-a acordat o atenție prioritară, date fiind schimbările de perspectivă reclamate de prezența tot mai vizibilă a acesteia în viața de zi cu zi. S-au luat în calcul atât beneficiile sau avantajele, cât și spaimele legate de funcționarea neîngrădită a IA. În plan artistic, mutațiile sunt deja radicale; au apărut mașini care „produc” tablouri după gustul fiecăruia și imprimate care realizează forme sculpturale tridimensionale. Proliferează soft-urile care „animă” desene, compun melodii, „imaginează” scenarii și le transpun automat în imagini cinematografice. Artistul digital și „operele” acestuia, destinate spațiului virtual, sunt deja realitate. O lume a roboților „creativi” interferează cu lumea noastră, sporind exponențial entuziasmul legat de ideea „progresului” tehnologic nelimitat, dar și angoasele relative la riscurile unor utilizări nechibzuite. Paradigma culturală care se profilează solicită un intens efort de reflecție, de re-evaluare a teoriilor despre autor, operă, creație, originalitate și autenticitate. Estetica este invitată, astfel, să se pronunțe în chestiuni care privesc viitorul artei și, de ce nu?, al omului. O va face, cu siguranță, zilele acesta, la Simpozionul anual de la Bacău.

„Noi moduri de generare a memoriei în artă prin intermediul inteligenței artificiale”

 O temă importantă abordată astăzi în sfera artelor vizuale este dacă inteligența artificială poate fi considerată un agent creativ independent, un instrument ce poate fi folositor artiștilor sau dimpotrivă, pecetluiește moartea artei, așa cum o știm noi. În tradiția culturală, artistul a fost întotdeauna perceput ca o personalitate creatoare, capabilă să exprime idei, emoții personale. Creația implică nu doar stăpânirea unei tehnici, ci și o viziune subiectivă împreună cu un proces reflexiv de interpretare a lumii. Formele de artă generate de IA pun în lumină următoarea întrebare: este valoarea artistică rezultatul unui algoritm valoros din prisma muncii umane implicate în crearea și dezvoltarea sa sau este apreciat doar pentru noutatea tehnologică pe care o aduce?  

„Anxietate prospectivă & înțelepciunea viitorului” 

Inteligența artificială adaugă azi la nerăbdarea impulsivă a umanității de a întâlni cât mai curând, pe viu, în persoană, viitorul, o doză însemnată de anxietate, amintind prima regulă pe care Isaac Asimov o impunea odinioară robotului. Interdicția absolută de a acționa în vreun fel împotriva oricărei ființei umane. Lege care, în noua paradigmă de azi a vieții măcar rezonabile, își află ecou consonant în imperativul moral kantian.

Și de aceea, înainte de a fi artificială, o anumită inteligență „sintetică”, deja căutătoare, propune un tonus interogativ potrivit antinomiei constitutive a civilizației noastre. Prima întrebare necesară: ce mai credem acum despre viitorul înțelepciunii sau, poate, înțelepciunea viitorului, aspirație umană parcă tot mai greu de atins? 

Recitalul oferit de pianista italiană Federica Iacovelli în seara zilei de 18 octombrie 2024 se remarcă prin rafinament muzical și emoție profundă și printr-un program atent ales, alternând între piese dramatice, introspective și pline de expresivitate.

Federica Iacovelli s-a apropiat de studiul pianului la vârsta de 5 ani, ghidată de o sensibilitate muzicală înnăscută. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică „U. Giordano din Foggia” – Secția Rodi Garganico, sub îndrumarea Maestrului Stefania Argentieri, iar în prezent studiază la Conservatorio della Svizzera italiana, Lugano, la clasa Maestrului Roberto Plano. Cu un profil muzical versatil, Federica Iacovelli s-a remarcat atât în formații solistice, cameristice, cât și în calitate de solistă cu orchestră. 

Programul cultural pentru anul 2024 al Centrului de Cultură „George Apostu” se desfăşoară sub genericul „Patrimoniu – valoare și valorizare”.