Am preluat titlul volumului de versuri semnat de Victor Mitocaru (17 apr. 1942, Pângăraţi, jud. Neamţ – 3 oct. 2024, Bruxelles, Belgia), apărut în 2021 la Editura Ateneul Scriitorilor din Bacău şi dedicat apropiaţilor săi (Maria-Cristina, Stamatis, Maria şi George), pentru a da crezare etichetei puse de Grigore Codrescu, de prieten nedezminţit al cuvântului. Arhiva TV Bacău păstrează un interviu pe care l-am realizat acasă la Victor Mitocaru pentru emisiunea de cultivarea limbii „Merge şiaşa?”, în compania cărţilor sale, dar şi a „Istoriei…” din 1941 a lui George Călinescu, cu care i-a fermecat pe foştii săi elevi, gimnazişti, Gheorghe Iorga şi Dan Petruşcă.
La început, cuvântul
Acesta „însufleţea marginile nimicului / şi, singur fiind, / se dăruia sieşi. […] O formă foarte ciudată / viaţa în sine, surpată în / preaplinul ei, ca un cuvânt / prăvălindu-se de pe mal / în apele gândului”.
Mai mult decât o monografie
La ceasul despărţirii de lumea aceasta, am ţinut să declar celor ce se aflau în preajmă că îi suntem recunoscători lui Victor Mitocaru pentru faptul de a ne fi împroprietărit cu o oglindă fidelă a istoriei recente (din 1964) a publicaţiei întemeiate în martie 1925 de Grigore Tabacaru şi George Bacovia. „O istorie vie a revistei ATENEU” (Bacău, 2015), în două ediţii, este un documentar narativ încadrabil deopotrivă în registrul ştiinţelor informării, respectiv în cel al literaturii memorialistice. „Beneficiind de modalitatea povestirii – ne spune într-un Cuvânt-înainte –, m-am apropiat de eroii revistei ca de nişte personaje purtate de elanuri generoase, de orgolii, de visuri insaţiabile, de căutări înfrigurate.”
Crochiuri din cuvinte
Cele peste 400 de pagini ale monografiei (o încadrăm totuşi în această categorie) cuprind numeroase miniportrete ale eroilor pe care i-a avut în vedere autorul. Consemnăm câteva, la întâmplare: „Personalitatea lui” [Radu Cârneci] (cel „atins în treacăt de creanga de aur a versului picurând limpede dintr-un mit”) e „pregătită genetic să întemeieze”; Iulian Antonescu, „traducător intermitent din poezia medievală”, „prefaţează apariţia revistei Ateneu dintr-o perspectivă mai puţin vizibilă, dar ţinând de contextul cultural individual şi colectiv”; Constantin Călin este „atent până la cele mai mici amănunte la consonanţa înţelesului cu forma”; „Aşa cum Bacovia făcu din plumb aur, la fel, din pulberea banalului cotidian, George Bălăiţă ridică impresionanta schelărie a unei realităţi”; C.Th. Ciobanu e poetul „calmând şi priveghind cu exigenţă năvala cuvintelor”, iar Marilena Donea „introduce revista în circuitul bibliografic naţional”. Un portret colectiv al colaboratorilor „sub frazele cărora paginile revistei se împrospătează” aparţine anului 1984, când Ovidiu Genaru era „la apogeul creaţiei”.
Începutul lumii
Poezia cu acest titlu, a doua din volumul „Tăcerile târziului”, are doar patru versuri: „Eu sunt cuvântul, prietene, / născut iar nu făcut; / am coborât din stele, te-am ridicat din lut”, suficiente pentru a le parcurge ca pe un epitaf.