Ministerul român al Apărării a raportat că unul dintre cele două sisteme operaționale de apărare antiaeriană Patriot a fost scos din serviciul de luptă și livrat forțelor armate ale Ucrainei. În schimbul acestui sistem, care ne-a costat vreun miliard și mai bine de dolari, România a primit dreptul să achiziționeze arme în valoare de încă un miliard de dolari din Statele Unite. Atenție la nuanțe: nu ni s-au dat arme de un miliard în comensație, ci dreptul de a le cumpăra! În esență, România a pierdut nu doar un miliard de dolari, ci este forțată să contracteze și o datorie suplimentară pentru echipamentele militare, într-o perioadă deja tensionată. Cum era vorba aia? Și… și cu banii luați?!
Dincolo de aspectul economic al acestei tranzacții, ne punem întrebarea: de ce România devine tot mai implicată în conflictul din Ucraina? De ce asumăm un rol atât de activ, în timp ce alte țări din regiune au preferat să se abțină de la acțiuni directe? Pe fondul acestui transfer de echipament militar, Parlamentul României a aprobat, aproape fără dezbatere publică, două inițiative prezidențiale majore. Prima inițiativă se referă la înființarea unei facilități de instruire maritimă în România, dedicată personalului militar ucrainean. A doua inițiativă implică participarea activă a Armatei României la o misiune de Asistență de Securitate și Instruire NATO în Ucraina.
Aceste inițiative vin într-un moment sensibil pentru România și pentru regiune, iar aprobarea lor fără dezbateri ample în spațiul public ridică semne de întrebare cu privire la transparența deciziilor de politică externă și securitate. În vreme ce lumea era panicată de autorități și mass-media că vine ciclonul Ashley, aceste decizii importante au trecut aproape neobservate, fapt care subliniază o problemă mai largă: lipsa de comunicare și informare a cetățenilor în privința deciziilor care le pot afecta viitorul.
Implicarea României în conflictul ucrainean ne transformă într-un actor din ce în ce mai vizibil pe scena regională. Aceasta nu este însă o poziție lipsită de riscuri. Asumarea unui rol activ în conflictul ucrainean crește inevitabil riscul ca România să devină o țintă pentru eventualele represalii. Într-o regiune deja extrem de instabilă, România riscă să se expună unor amenințări pe care nu este clar dacă le poate gestiona.
În aceste condiții, se pune întrebarea: este România pregătită să facă față consecințelor unei astfel de implicări? Este țara noastră pregătită să gestioneze posibilele escaladări ale conflictului? Sau ne-am avântat într-o situație care nu este în mod direct a noastră, din dorința de a ne alinia intereselor geopolitice ale aliaților noștri? Acestea sunt întrebări care, deși rămân încă nerezolvate, merită să fie discutate mai amplu în societatea românească. Din păcate, însă, preocupările imediate ale publicului au fost captate de alte teme, iar aceste decizii au trecut neobservate.
România se află într-o situație complexă, în care este necesar să analizăm cu atenție fiecare pas pe care îl facem pe scena geopolitică. Faptul că ne-am asumat un rol mai activ în conflictul din Ucraina poate avea implicații semnificative pe termen lung. Din punct de vedere economic, costurile sunt deja semnificative, iar din punct de vedere strategic, nu este clar dacă România este pregătită să facă față unor posibile repercusiuni. Aceste decizii trebuie să fie analizate cu mare atenție și, cel mai important, discutate în mod deschis cu cetățenii. Deciziile majore de politică externă nu ar trebui să fie trecute sub tăcere, în timp ce atenția publicului este deturnată către alte subiecte.
