Într-un univers paralel, fără absolut nici o legătura cu universul nostru, evident, s-a instaurat încetul cu încetul o nouă normalitate.
În „noua normalitate” cetățeanul este redus la o unitate de producție și consum, manipulat pentru a susține interesele corporațiilor care controlează clasa politică, chiar și atunci când aceste interese implică război, criză economică sau sacrificii umane și sociale.
Într-o astfel de țară, clasa politică nu mai acționează în interesul cetățeanului care o alege, ci urmează directive impuse din exterior. De multe ori, aceste directive vin de la corporații internaționale sau organizații globale care au scopuri financiare sau geopolitice ce contravin intereselor locale. Cetățeanul devine, astfel, victima unui sistem care mimează democrația, dar în realitate subminează suveranitatea națională și interesele poporului.
Acest fenomen se poate observa în multe state din universul paralel, în care politicile economice, sociale și chiar militare sunt dictate de actori externi care nu au nicio legătură cu nevoile cetățenilor. De exemplu, deciziile legate de privatizarea resurselor naturale, tăierea cheltuielilor sociale sau implicarea în conflicte internaționale sunt adesea luate la presiunea unor interese financiare globale. În acest context, clasa politică este mai preocupată să respecte ordinele primite decât să răspundă la cerințele electoratului.
Presa națională, care ar trebui să fie un gardian al adevărului și să vegheze la informarea corectă a cetățenilor, devine o unealtă de propagandă. Așa cum se întâmpla și la noi înainte de 1990, presa fabrică o realitate paralelă, în care crizele sociale și economice sunt fie ignorate, fie prezentate ca fiind inevitabile sau benefice. Manipularea mass-mediei servește pentru a inocula idei care nu au nicio legătură cu realitatea de zi cu zi a cetățenilor, dar care sprijină narativul politicilor corupte.
Un exemplu clasic este acela în care presa încearcă să justifice implicarea țării într-un conflict armat, spunând că este un „război just” sau „necesar”, chiar dacă cetățeanul de rând nu are nimic de câștigat din acesta. Prin manipulare sistematică, oamenii sunt convinși că trebuie să susțină acest război, ba chiar că și-l doresc, chiar dacă în mod real vor doar pace și stabilitate.
Noua normalitate instaurată de această clasă politică ostilă îl transformă pe cetățean într-o simplă unitate de producție și consum, complet detașată de nevoile sale umane și sociale de bază. În loc să fie încurajat să se dezvolte pe toate planurile – fizic, mental, spiritual – cetățeanul este redus la o rotiță într-un mecanism corporatist, menit să maximizeze profitul pentru un grup restrâns de elite.
Corporațiile care se ascund în spatele deciziilor politice manipulează sistemul pentru a crește consumul și productivitatea, fără să ofere cetățeanului stabilitate economică sau un trai decent.
Însă, în noua normalitate, cetățeanul este convins că trebuie să lupte pentru dreptate, onoare și alte idealuri abstracte, chiar dacă nu are siguranța unei mese zilnice sau a unui acoperiș deasupra capului. De exemplu, i se spune că trebuie să accepte austeritatea pentru „binele comun” sau că trebuie să sacrifice din venitul său pentru a susține un sistem economic falimentar, de parcă aceste decizii ar fi în interesul său.
Un alt aspect central al acestei manipulări este propaganda economică și militară. În această societate, cetățeanul este educat să creadă că trebuie să contribuie constant la „creșterea economică” și la „siguranța națională”, deși rezultatele acestor eforturi sunt, în realitate, deturnate în favoarea corporațiilor și a elitelor politice. Politicienii și mass-media le spun cetățenilor că trebuie să accepte sacrificii, cum ar fi tăieri salariale sau scăderea nivelului de trai, pentru a susține „stabilitatea economică” sau pentru a finanța noi cheltuieli militare.
Un exemplu similar este cel al crizelor fabricate, unde se induc panică și frică pentru a justifica intervenții politice sau militare care nu au nicio legătură cu siguranța reală a cetățenilor.
În această nouă normalitate, cetățeanul este convins că deciziile care îi afectează viața provin dintr-o nevoie legitimă, de parcă el însuși ar fi inițiatorul acestor schimbări. În realitate, însă, vedem cum cetățeanul este manipulat să accepte politici și decizii care îi contravin intereselor sale fundamentale. Crizele economice sunt prezentate ca fiind „inevitabile”, austeritatea ca fiind „responsabilă”, iar sacrificiul personal ca fiind „nobil”.
Totuși, această ordine socială contrazice flagrant piramida nevoilor umane enunțată de Maslow. În loc să își satisfacă nevoile de bază – siguranță, hrană, locuință – cetățeanul este manipulat să se concentreze pe idealuri abstracte precum onoare, justiție, dreptate, în timp ce realitatea sa materială devine din ce în ce mai precară. El este convins că toate aceste lupte sunt pentru binele său și al comunității, dar, în fapt, ele servesc doar intereselor unei clase politice și economice corupte.
Într-o societate în care clasa politică este subordonată intereselor externe, presa devine un instrument de propagandă, iar cetățeanul este redus la o simplă unitate de producție și consum. Manipularea constantă a realității și inducerea unei „noi normalități” face ca cetățeanul să fie deconectat de nevoile sale fundamentale, fiind convins să susțină politici și acțiuni care nu îi aduc niciun beneficiu real. Aceasta reprezintă o formă subtilă de control și represiune, în care omul nu mai trăiește pentru sine și nevoile sale, ci pentru a susține un sistem corupt, profitabil doar pentru elitele politice și economice care îl controlează.
