Conflictul din Gaza și, în general, escaladarea violenței în războaiele contemporane au redefinit ceea ce este considerat acceptabil în luptele armate, creând un precedent periculos pentru viitoarele conflicte. În mod special, acțiunile armatei israeliene în Gaza au deschis o nouă eră de brutalitate împotriva civililor, redefinind limitele și normele războiului modern. Conform jurnalistului de investigație Seymour Hersh, violențele extreme desfășurate de Israel în Gaza au transformat ceea ce înainte era de neconceput în tactici acceptate. Hersh subliniază că „războiul Israelului împotriva Gazei face acceptabile lucruri care înainte nu erau”, o afirmație tulburătoare care sugerează că practica violenței împotriva civililor a fost normalizată.
Conflictul din Gaza reprezintă un exemplu înfricoșător al modului în care normele internaționale de protecție a civililor pot fi încălcate fără consecințe semnificative. Bombardarea spitalelor, țintirea jurnaliștilor și atacurile asupra zonelor dens populate de civili nu mai sunt considerate abateri grave, ci devin tactici de război acceptate și chiar perpetuate. Eșecul organizațiilor internaționale și al Consiliului de Securitate al ONU de a impune sancțiuni sau de a interveni ferm în astfel de situații ridică întrebări serioase despre viitorul dreptului internațional umanitar.
Acțiunile din Gaza reflectă o schimbare fundamentală a modului în care războaiele sunt purtate. În loc să fie izolate incidentele de violență extremă împotriva civililor, acestea au devenit o parte integrală a strategiilor militare. Această tendință sugerează că viitoarele conflicte vor vedea mai multe astfel de atrocități, cu tactici similare aplicate în zone de conflict din alte părți ale lumii.
Pe lângă Gaza, exemple recente de războaie care implică violență directă asupra civililor se pot observa și în Ucraina și Liban. În Ucraina, serviciile secrete au dezvăluit campanii de atentate împotriva civililor ruși, în timp ce zone locuite sunt bombardate zilnic, fără a avea o țintă militară clară, ci doar pentru a provoca un impact psihologic. Aceste acțiuni sunt asemănătoare tacticilor văzute în Gaza, unde bombardamentele masive asupra civililor sunt o componentă obișnuită a războiului.
În Liban, atacurile teroriste cu ajutorul dispozitivelor casnice, prezentate ca lovituri împotriva teroriștilor, au avut efecte devastatoare asupra populației civile, inclusiv asupra copiilor. Definirea laxa a terorismului a permis ca aceste acte să fie justificate și să nu primească condamnarea pe care o meritau. Faptul că lumea occidentală, care a purtat un „război global împotriva terorismului” ani la rând, nu doar că nu a condamnat aceste acte, dar le-a aprobat tacit, marchează o schimbare profundă de atitudine.
Acest nou tip de război, care nu mai face distincție între combatanți și civili, sugerează că terorismul statal este din ce în ce mai acceptat. Dacă, până acum, comunitatea internațională se ridica împotriva actelor de terorism, acum vedem cum acestea devin o parte normală a conflictelor, atât în Gaza, cât și în alte zone de război. Acest fenomen creează un precedent extrem de periculos, iar acceptarea tacită a acestor acte în Occident deschide ușa unor viitoare abuzuri.
În acest context, noțiunea de crimă împotriva populației civile riscă să fie diluată, iar viitoarele conflicte vor fi, cel mai probabil, mult mai brutale și lipsite de orice preocupare pentru protecția vieților nevinovate. Acceptarea terorismului statal și a violenței împotriva civililor creează o atmosferă în care orice popor aflat într-un conflict poate deveni victimă a unor astfel de atrocități, fără ca comunitatea internațională să intervină.
Pe termen lung, aceste schimbări pot avea consecințe grave nu doar pentru victimele directe ale conflictelor, ci și pentru stabilitatea globală. Dacă violența împotriva civililor devine normă, atunci orice națiune aflată în conflict poate fi martoră la astfel de acte, într-o lume în care războiul își pierde orice limită morală.