Precum pe Simon, devenit Petru și pe fiii lui Zevedeu, Domnul ne cheamă. Ne invită să navigăm prin învolburatele valuri ale acestei lumi, nescufundându-ne în ținerea aproape de Cer, spre a înțelege șovăiala, zbaterea și neizbânda celor întorși cu mrejele neîncărcate din ale întunericului munci. Faptul că evanghelistul Luca (5, 1-11) relatează cum viitorii apostoli, acum pescarii cei obosiți de după o noapte plină de încercări eșuate în Lacul Ghenizaret, coboară din corăbii la țărm, spre a le curăța, ne face a pricepe că cei pentru care grija pâinii zilei este în joc își încep ziua sub spectrul insuficienței și al lipsurilor. Ale lor gesturi trădează și unduiri de apatice epuizări. Căci, au adunat mai mult mâl. Sau pește fără preț. Se știe faptul că, din multele specii ale Lacului celui Mare, o parte bună nu poate fi consumată (non-koșer) sau nu are un gust binefăcător. O noapte deloc cu folos, prin urmare!
Ce minunat intervine Mântuitorul, spre a sfărâma istovirea, insuficiența, îndoiala și înfrângerea. Îi cere lui Simon, căruia de curând îi vindecase soacra, o corabie. Iar Simon, dezamăgitul, cutremurat de negândita cerere, se conformează. Scoate în larg pe Domnul, și-I conferă un amvon natural. Iar Domnul propovăduește. Amfiteatrul natural de pe malul Ghenizaretului Îi permite să să fie auzit fără prea mari eforturi, căci și vântul îi era prielnic. Iar când termină, adresează o cerere insolită: „Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți!”. Pescar experimentat, Simon cunoaște semnele vremii. Dar lasă garda jos. Și nu regretă! Plata e pe măsura ascultării. Omul își calcă pe orgoliu și e șocat de ceea ce se întâmplă. Mrejele dau să se rupă, iar peștii se înghesuie, de parcă ar răspunde unei comenzi. Căci da, Domnul e-atât de bun și de drăgăstos încât te simți de-a dreptul învăluit în dragostea Lui, de-ndată ce-I accepți prezența în a ta viață. Cutremurat, pescarul, numit de-acum Simon Petru, Îi cere Domnului să Se depărteze, numindu-se pe sine păcătos. Hristos replică simplu: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni! (v. 10)”
După ce cuvântă, Domnul hrănește. Cu pâini și pești, pe malul Lacului Ghenizaret sau pe Muntele Fericirilor, dar și cu propriul Trup și Sânge… pe înălțimile Glogotei. Să luăm aminte, El este Hrana noastră!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
