Duminica a XXIV-a din Timpul de peste An (B)

Fragmentul evanghelic al Duminicii a XXIV-a din Timpul de peste An (Mc 8,27-35) ne poartă în ținutul Cezareii lui Filip, un oraș situat la aproximativ treizeci de kilometri distanță de Galileea, într-o regiune care era în mare parte păgână.
Acest oraș fusese reconstruit în onoarea lui Cezar și conținea multe monumente închinate lui. În acest loc, Isus îi întreabă pe discipolii săi ce spun oamenii despre el și, cel mai important, cine consideră apostolii că este Isus. Iar apostolul Petru răspunde: „Tu ești Cristosul!”.
Cuvântul „Cristos” sau „Mesia” era plin de semnificații pentru poporul evreu. Acesta amintea de marii regi ai poporului, precum David și Solomon. Titlul „Mesia” era încărcat cu toate speranțele și visele poporului evreu, care aștepta un eliberator ce va aduce Israelul la măreția din trecut. Petru a pus toate acestea pe seama lui Isus când a spus că este „Cristosul”.
Dar Isus le spulberă ucenicilor aceste așteptări în momentul în care începe să le explice că Mesia va trebui să sufere, să moară și apoi să învie.
Alăturarea lui Mesia cu suferința nu se potrivea în concepția poporului evreu. Poate că apostolii nici nu au auzit cuvântul „înviere”, dar cu siguranță au auzit „suferință” și „moarte”.
Isus le spune ucenicilor că acesta este modul în care va avea loc răscumpărarea. Isus va îmbrățișa crucea. Drumul spre înviere va trece prin moarte. Iar un alt lucru pe care Isus îl transmite apostolilor, dar și nouă, este faptul că cei care vor să-l urmeze spre viața veșnică trebuie să-și ia crucea și să-l urmeze.
Fiecare om are de purtat o cruce pe acest pământ: poate fi drama unui accident, o boală incurabilă, pierderea unei persoane dragi, pierderea locului de muncă sau a locuinței. Nu trebuie să căutăm noi suferința și crucea, dar când le întâlnim, nu avem de ales. Trebuie să le purtăm.
Aceste cruci ne pot împovăra, ne pot face viața amară sau ne pot conduce spre sfințenie. Alegerea este a noastră. Dacă alegem să îl urmăm pe Domnul purtându-ne crucea, aceasta devine calea ce ne duce la sfințenie aici pe pământ și la slava veșnică a Raiului împreună cu Cristos care ne spune: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!”.

Pr. Octavian Sescu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae”, Bacău