Că tot românul e poet, iar deunăzi a fost ziua poeților. Dar nu de versuri vorbim astăzi ci despre ce se mai întâmplă pe la…piață. Mai exact la Piața Centrală.
În aparență, orice zi e ca oricare alta. Da… E vară, e cald și e timpul bogăției pe tarabe. Și e adevărat că tarabele sunt pline. Pline și colorate. Dar, înainte de a intra în piață, ne atrag atenția niște comercianți de alte cele. Butoaie de toate felurile, zdrobitor de struguri, etc. E final de august și a fost o vară fierbinte. Strugurii s-au copt iar românii s-au apucat de făcut vin. Se zice că e un an bun, că strugurii sunt dulci iar producția de vin 2024 va fi de calitate. Vom vedea! Apoi urmează vestita alee cu pepeni. Am senzația că sunt mai puțini decât în anii trecuți. În zonă își fac treaba producătorii din zona Galați și inevitabil o întâlnesc pe mai vechea prietenă, doamna Camelia din Pechea – Galați. Mă întâmpină zâmbind și întreabă dacă iar o „intervievez”. Și tot ca de fiecare dată nu vrea să stea la poză că nu și-a pus machiajul și ținute de seară. Trecând peste protocoale, doamna Camelia spune că s-au făcut pepeni mulți și buni și anul ăsta. „E adevărat că este problemă cu seceta dar noi avem irigații și am făcut treabă bună”, explică doamna Camelia care mă invită la o felie de pepene galben dulce. Are pepeni galbeni și „răpănoși” și „făinoși”, iar pepenii verzi sunt de toate mărimile și chiar de pus la murat, că a fost cerere. Oamenii care au venit cu pepeni din zona Galați dorm în mașini, chiar în fața „tarabelor”. Se spală „la lighean” și mănâncă așa cum pot. Dar sunt români și știu să facă haz de necaz dar să se și adapteze la orice situație. Familiile lor au rămas la munca câmpului iar ei sunt la vânzare. Doamna Camelia vine de 20 de ani cu pepeni în Bacău. Înainte mergea la Făgăraș, dar când și-au făcut socotelile au realizat că cel mai bine e aici. Și are pepeni buni, lucru confirmat și de faptul că are aceiași clienți de ani de zile.
În hala mare din Piață, lumea e cam împărțită în două. Zona producătorilor și cea a samsarilor. Cel puțin așa susține Cătălina, o tânăra care vinde în zona de producători. De 9 ani se ocupă cu vânzarea în piață, perioadă în care a văzut și a învățat foarte multe, mai ales despre viață. „Noi, producătorii, avem marfă mai bună. Și mai ieftină. E adevărat că au crescut prețurile, dar e din cauza secetei”, spune Cătălina. Pentru ea, ziua începe la 6 dimineață când ajunge la piață și așază marfa pe tarabă. Și stă până după-amiază. Între timp oamenii vin, văd, unii cumpără, alții se minunează și pleacă. Oameni și oameni. Pe trabe sunt de toate. Greu de spus că vrei ceva și să nu găsești, deși se mai întâmplă epuizări de stoc. De exemplu, am căuat mure și s-au cam terminat. Dar e și mâine o zi. Așadar, legume, fructe, verdețuri… Proaspete, parfumate, numai bune. Prețuri? Nu vorbim azi de prețuri, dar nu sunt de speriat. Sigur, mulți povestesc despre faptul că vrei un kilogram de ceva ce costă, să zicem 8 lei iar omul de la tarabă te întreabă: să fie de 10? Puțin eronată tehnica asta, mai ales că pe majoritatea oamenilor nu-i dau banii afară din casă.
E adevărat că marfa din zona samsarilor pare mai frumoasă. Și tot acolo am văzut și pepenii de Dăbuleni, plus alte fructe și legume venite clar din import. Tot în zona asta am regăsit-o și pe tanti Anica, o mai veche cunoștință, care vinde cartofi aici în piață de mai bine de 25 de ani. „Vin tinerii ăștia din străinătate și mă întreabă dacă nu am cartofi de ăia mari, cum mănâncă ei pe acolo. Le-am zis că ăia sunt modificați. Cartofii n-au cum să crească așa. Și nici nu au gust. Ăștia sunt din pământul nostru românesc, aici sunt îngropați ai noștri, așa le-am spus. Și mi-au dat dreptate”, a povestit tanti Anica. Apoi și-a adus aminte cum era piața cu tarabe aiurea atunci când a venit prima oară în Bacău și că a fost martoră la toate schimbările. Și a mai trecut și prin pandemie și ne-a povestit râzând cum au dat geamurile jos de la piață iar în trei zile le-au pus la loc. „A fost o mare tâmpenie. Au vrut să ne stârpească pe noi, bătrânii și să-i nenorocească pe tineri. S-au îmbogățit unii. Ehh…”, a mai spus tanti Anica.
Nu ne-a scăpat din vedere nici hala cu brânzeturi. Ce-i drept, între timp vremea a mai trecut și odată cu ea și valul de cumpărători. Mai este marfă iar producătorii de aici, la fel, vorbesc de caniculă, care se răsfrânge și la animale. Motiv pentru care oile dau mai puțin lapte și implicit este mai puțin caș pe piață. Dar, este. La 35 de lei kilogramul.
În rest, oameni pestriți… Mai un „telefoane”, „țigări, țigări”, tipi mai dubioși. Dar și oameni la locul lor. Și peste toate astea, cele câteva „mic-ării” sunt pline ochi. Micii sfârâie pe grătare iar berea e rece. Mai mult decât atât, prețurile sunt rezonabile. Și ce poate fi mai plăcut, decât să iei un mic zemos de pe cartonul specific, să îl tăvălești prin muștar, să muști din el și să-l dai pe la toți dinții? Apoi să-l stingi cu bere… Dacă ai uitat cum e, cred că merită o astfel de…experiență.
Una peste alta, piața are viața ei. Una plină de culoare și…parfum. Parfumul vremurilor de altă dată, combinat cu parfumul prezentului. Cert este că ai cea mai bună variantă de aprovizionare. Cu de toate pentru toți!
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
